Asta dacă nu e povestită, se răcește și nu mai e bună de nimic. Ca ordin de mărime: n-am nimic contra religiei, chiar n-am nimic contra ortodoxiei, doar că din cauza unui popă “preacucernic” tocmai s-au împlinit 20 de ani de la ultima mea spovedanie.
La dracu’!
Pardon!
20 de ani… Pfff!
O iau pe fi-mea azi dimineață din scutece, așa ca o amintire:
– Hai, fată, că te duc eu la biserică dacă tot ți-e lene și n-ai cu cine să mergi!
Se trezește fata repede, se spală, pune rufe pe ea, plecăm. În biserica în care îi place lui mă-sa mare, lume ca la balamuc. Și nu prinde molifta cu un grup mare bun de spovedit.. Șoptesc, disperată că era deja târziu și trebuia să ajung la muncă:
– Zi și tu că ai făcut molifta, că e un singur preot și trebuie să stai să treacă și pe la ăia de împărtășit. Dacă nu zici așa, stai două ore lejer aici.
Asta mică, netrecută prin toate:
– Maaaaami, nu pot să cred! Suntem în biserică și mă înveți să mint?!!!!
Zic un băga-mi-alalalalala în gând cu iertăciunile aferente și înghit adânc. Și mai stau cu ea la rândul care nu se mișcă vreo 20-25 de minute. Moment în care intră o grădiniță întreagă de copii pentru împărtășit împreună cu educatoarele și câteva mămici aferente, iar popa se îndreaptă înspre ei.
În momentul ăla cedez psihic și-i spun fie-mii:
– Hai în altă parte. Acum! Dacă vrei să mai ajung azi la muncă și să mai mâncăm vreodată hrană caldă.
Bucureștiul e plin de biserici, așadar vreo 3 stații mai sus dăm de o biserică jigărită, fără picturi, cu doi preoți tinerei în ea.
Trei babe și o adolescentă (fi-mea).
Țac-pac molifta, țac-pac spoveditul. Spovedea ăl mai tinerel, un ăla de zici că abia terminase clasa a 12-a și ieșise și el în oraș în straie monahale.
Fi-mea, disperată:
– Aoleo, nici nu știu ce să spun! Ce păcate am!?
Inventez repede, pe moment:
– Zi dacă fumezi, bei, urăști, blestemi, alea-alea (se uita fata la mine ceva gen: “pe bune?!” și-mi iau seama) zi că uneori n-o asculți pe mă-ta… (aci am tras rânjetul ăla de hienă constipată – dacă nu știți cum e, sunteți praf la capitolul imaginație)
Se duce pișcoțenia la spovedit, ea știe ce stă de taină cu ăla!
Între timp apar două babe, cărora preotul mai vârstnic (grizonat, aprox 40-45 ani) le pune cârpa repede în cap și le zice de moliftă. La a doua babă popa se oprește fiindcă i se pare ceva necurat:
– Mamaie, mata pe ce stradă stai?
– Ie-te, pe strada Caporal Cutărică!
– Asta aparține de biserica X. Ce preot e duhovnicul matale?
– Păi e părintele Icsulică!
– Și de ce n-ai mers la el?
– Că nu e azi în biserică, are nu știu ce treabă…
Deodată se umflă preotul grizonat:
– Păi și ce cauți aici mamaie, dacă ăla e preotul matale?? Ce sunt eu? Vulcanizare? Pui petice și pleci?!! Du-te mamaie la duhovnicul matale, ce cauți aici?
Și baba pleacă blestemând din biserică.
Eu- spectator, ca la circ. Fata mea ajunge între timp ultima la împărtășit și tot popa grizonatul îi spune că mai are un pic de împărtășanie, ea trebuie s-o termine, pentru că se grăbesc să plece pe teren, la bolnavi.
Și nu mai ia lingurița, îi dă direct cu pocalul.
Fata spune că nu ajunge la vin, popa îi toarnă pe gât cu pocalul, asta ia o gură zdravănă de vin și se oprește pentru că nu vrea să înghită, iar popa zice:
– Înghite împărtășania!
Ea înghite greu, pentru că nu bea alcool, iar popa găsește lingurița și mai apucă o linguriță de vin cu care face curat în pocal:
– Ia și asta ca să terminăm împărtășania.
Ia și ultima linguriță, și cu vreo trei linguri bune de vin la concasor, copilul meu iese afară zâmbind larg. Mă aștept chiar să sughițe în curând și nu mă pot abține să declar:
– N-aș fi crezut în vecii vecilor că ai să tragi prima beție în biserică!!
– Amin! sughiță ea râzând.
O las să pună lumânarea aprinsă la locul ei.
– Mami, ăla care m-a spovedit a zis să vin tot aici când vreau să mă mai spovedesc, să am și eu duhovnic.
– Dă-l dracu’!
– Maaaaamiiiii?!????
Doamne, iartă-mă!
Eu am cei mai multi vecini. Toti morti. (stau langa biserica si cimitir) Cand eram mica, la un pas, hop, dadeam in biserica. Ma trimitea mamaie la spovedit, eu abia asteptam. De cand m-am marit si am auzit eu de pe la babe ce ma poate intreba popa (de-ale virginitatii, alea, alea) nu m-am mai dus. De frica, de rusine, popa imi cunostea parintii. Nici prin cap nu-mi trecea mie sa-i zic unui necunoscut cand si de ce si unde ” am sarit eu gardul”. :))
Mă îndoiesc sincer că te-ar fi întrebat popa când ai sărit gardul, tocmai pentru că te cunoștea. Pana mea, te duci la popă, nu la ginecologie, nu?
Nu-i de ras: pe matusa-mea a oprit-o de la impartasanie pen’ ca nu era cununata religios cu unchiu’. Si s-a oferit sa-i cunune el, cica sa nu mai traiasca in pacat (aveau amandoi vreo 70 de ani la vremea aia), ea gramada intr-un pat cu inima zdrente de la infarcturi, el gramada in alt pat cu Parkinson. Regret din tot sufletul ca nu am fost acolo sa-l sorcovesc eu cu busuiocul… Iar ultima data cand am avut eu ganduri de colindat prin biserica, mi-a pus popa niste intrebari… Chiar merita sa-l bag in ma-sa.
S-a oferit sa-i cunune la 70 de ani, ma?
Dar ce preot e ăla, atotputernic, așa??
Unu’ care i-a intrebat si daca are cin’ sa vada de ei pana dau coltu’ si daca lasa cuiva casa…
A, bun! Așa mai vii de-acasă. Deja îmi făceam probleme că era prea ….preot.
S-o crezi tu, la buna-mea la tara am avut o specie de popa care nu le-o impartasit pe babe vreo 10 ani , ca le-a spovedit de la Adam si Eva si pe alea le-o mancat sa recunoasca neste avorturi facute cu 60 de ani in urma. Nu ca acum s-a schimbat situatia, numa ca a plecat el la alta parohie :))
Ha ha haaa! Totalmente dionisiaca povestirea 😀
E săptămâna aia spirituală 😀
din fericire eu am amintiri frumoase din copilarie. Cand eram mici mergeam la impartashit la preotul al batran acasa, o casa simpla, bucovineana, cu presuri pe jos si icoane multe vechi pe pereti, si aucm tin minte lumina cum intra pe geamurile mici din lemn.
Apoi a venit un nou preot in sat, cam spurcat la gura (nu ca asta al vostru… ) , dar era pitoresc: in mijlocul Scripturii incepea sa cante: si o sa ma duc cu sfanta Scriptura in fundul bisericii ca babele vorbesc mai mult ca mine… genul de preot cand trecea prin sat sarea si ajuta si o baba sa scoata apa sau sa care lemne, genul care cand venea cu sfintitul/aghiazma se oprea la casa mamaiei si daca manca, manca fara pofturi mamaliga cu bors de fasole si urzici, care indemna oamenii la munca – daca nu are cineva de dat bani, atunci poate sa dea de pomana la altii muncitori si o bucata de branza si o ceapa si o piine calda ca tot pomana este.
Un preot corect si meritat de sat.
In Bucuresti insa am nimerit nebunie. La Sfantul Mina la fel si eu am fost luata ca de ce parohie tin. Le-am zis ca de una din fundul tarii, si ca stau cu chirie si m-am mutat deja de 4 ori in alte colturi ale bucurestiului, asa ca vin aici ca lucrez la 2-300m.
La Mitropolie nu ma regasesc. E prea rece pentru mine.
Apoi am gasit o biserica mica, Sf Stefan cel mare, in zona cu Sf Mina. Un preot batran, presh pe jos, pereti scorojiti, ferestre prin care trece lumina in fasii peste scaunele vechi si cu lemnul ros de lemn si istorie.
Am ajuns sa spun ca am noroc ca preotul din Bruxelles (unde ajung rar) este un preot cumsecade, cald.
Zicala “Omul sfințește locul” cred că a fost la zisă pentru preoți inițial 😀
Acum înțeleg de ce ești tot un talent și un foc de tradiție. De la rădăcini ți se trage!
la mine filtrul a fost facut de mamaia. Prea moderna pt generatia ei, ne-a lasat doar cateva traditii, dar ne-a scapat de multe si incarcate.
Bonus este distanta – asta face sa uit si sa scap de tot felul de prostioare.
O mamaie de genul ăsta mi-am propus să fiu și eu
1. piscotenie – fantastic, preiau termen pentru dotarea proprie :))
2. ești fantastică în continuare, de-aia vă iubesc pe amandouă.
3. să știi ca ieri am avut o pățanie cu babicile din dotare și m-am gandit la tine: am zis că mă apuc și eu de scris blog cu mamaie, mai ales că eu am minimum 3 mamaie… atunci să te ții
4. PASTE FERICIT, SARBATORI SPECTACULOASE, SA RÂDEȚI CU SUFLETUL. va pup
Fata mea e ca un pișcot, de aici familia de cuvinte: pișcoată, pișcoțică, pișcoțenie… Mulțumim frumos de iubăreală 😀
Cât despre scriitură, ori de câte ori te trece și n-ai unde, poți scrie guest-post pe mixy 😉