Adică dacă ai un tâmpit pe urme şi nu te mai descurci cu el, te prezinţi la „prăvălie”. Bă, ce mi-e dragă atmosfera din cadrul unei secţii de poliţie! Forfoteala şi hârţogăraia aia!…
Spun păsul, se uită lumea câş la mine că nu sunt bătută, mă îndreaptă către unul din zecile birouri de lângă. Agentul din faţa mea mă cercetează cu privirea, mă întreabă care-i treaba, îi explic în două vorbe mari şi late, îi arăt despre cine e vorba, zice: „Nuuuu, staţi aşa că nu e de competenţa noastră! Omul stă în alt sector!”
Întâmplarea îmi aduce aminte de o fază păţită de tata mai în tinereţe, care în ziua de salariu a fost tâlhărit de câţiva cuţitari, i-au pus cuţitul în beregată şi i-au luat tot ce avea la el, adică hrana noastră pe o lună. S-a dus tata la secţie să depună plângere. Ăia l-au trimis la altă secţie, că cică incidentul s-a petrecut pe nu ştiu care trotuar, deci nu e de competenţa lor. Ăia de la altă secţie au zis că nu e nici de competenţa lor, că trotuarul ăla nu e la ei! Într-un final unul de la prima secţie l-a luat la mişto: ”Crezi că mai recuperezi banii?”, apoi i-a luat o declaraţie de care nu s-a mai auzit nimic. Şi-a venit tata şuroind de sânge din gât acasă, fără bani şi umilit de două secţii de poliţie.
Mă gândeam că am să păţesc la fel, pentru că era foarte convins agentul din faţa mea că trebuie să mă duc la alt sector şi să rezolv problema, că de la el durează mult, că până ajunge citaţia la sectorul ălalalt, că până la secţie, hârâială de-asta. Dacă a văzut că nu dau înapoi şi sunt hotărâtă, mi-a luat declaraţia.
Soluţii în continuare? Să sun la 112, să fac plângeri după plângeri de câte ori vine şi să obţin un ordin de restricţie care se dă maxim 6 luni, că un avocat nu e chiar aşa de scump şi i se pare că aş putea chiar să fac treaba asta fără avocat. Dar mai întâi trebuie să demonstrez că am făcut nişte plângeri.
– A, da? Şi după 6 luni ce fac?
– Nu ştiu, o luaţi de la capăt…
Au trecut 12 ore de la declaraţia aia. În timpul ăsta fi-mea a ieşit deghizată de la şcoală, înconjurată de colegi, iar eu am fugit de el, pentru că mă aştepta pe aleea de la muncă… Maică, n-am ştiut până acum ce înseamnă să îţi bubuie inima în tot corpul până la sufocare, să rămâi fără salivă şi să nu ştii pe ce stradă ai ajuns şi cum!
Tot în timpul ăsta am primit niscai telefon de la alţi sonaţi ai familiei lui, care au acuzat-o pe fi-mea că nu ţine cu tac-su şi a mai primit şi nişte calificative pe care nu-i frumos să le redau aici, iar mie mi s-a pus în vedere că trebuie să plătesc eu amenda lui penală, pentru că aşa e bine, dacă tot am făcut un pas aşa greşit.
Am obosit.
Adica daca te duceai sorcovita si miruita erai credibila, da’ asa, umbli pe picioare bine-merci… cin’ sa te creada ca nu-ti arde decat de plimbare?
Mie mi se pare cam tampitica ideea lu’ ala ca te-ai descurca fara avocat…
http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_prevenirii_violentei_familie.php
http://www.juridice.ro/209698/ordinul-de-protectie-in-legislatia-romaneasca.html
Inregistreaza si telefoanele de la familia lui si mai depune plangeri si pentru amenintari din partea lor.
Nu te opri din depus plangeri si neaparat obtine ordinul ala de restrictie.
Altfel de sfaturi nu-mi permit sa dau on-line.
cam aici se incadreaza..
http://www.codpenal.ro/legislatie/document/lege-286-din-2014-codul-penal-articol-208-hartuirea-1261-63882.html
momentan e in 206
salveaza tot. Absolut tot. Ia colegi cu tine, sa nu fii singura, in caz de discutie cu politia sa poti trimite politia la serviciu.
Fata sa faca la fel, sa nu iasa singura.
Invata la telefon sa inregistrezi/filmezi. Acestea nu sunt probe acceptate la tribunal dar la politie te poti duce cu dovezi si sa spui: traiesc asta de atata timp, de aici nu plec pana nu imi dati o solutie si pasi.
Stiu ca sunt politisti care nu isi fac treaba si o lalaie intentionat, ba chiar sa scape de rezolvat plangerea vor incerca sa te convinga sa ti-o retragi dar NU TOTI SUNT LENESI!! insista, si daca un politist o lalaie, inregistreaza-l si pe el: nu stii niciodata…. e greu cu aplicatul legii dar exista lege!!
Sunt fundatii care se ocupa de asta. Si da, au experienta, avocati, psihologi, pasi, legi, tot tot tot.
Cand ai rabdare, citeste articolul: http://totb.ro/esecul-romaniei-fata-de-femeile-sale-abuzate/
Cand ai si mai multa rabdare, citeste aici: http://violenta.decatorevista.ro/cum-ajuti/#sect2
pentru ordinul de restrictie – pasii sunt aici: http://violenta.decatorevista.ro/cum-ajuti/#sect5
Tu ai curajul sa spui STOP. Mama nu a avut – a ajuns o epava – si ii copie comportamentul.
Cred ca pasii tai sunt corecti. Plus ce spune Dudu.
Incearca sa iei legatura cu o organizatie care apara si consiliaza femeie agresate de sotii lor. Sigur ele stiu mai bine ce e de facut in astfel de situatii.
si inca un lucru: ma bucur ca ai avut curaj sa deschizi subiectul si sa spui aici.
Multe persoane nu au curajul asta – te admir!!! multa lume tace si inghite, ba ajunge sa traiasca o normalitate sa se ameninte unul pe altul (da, abuzul e contagios, agresivitatea se invata din familie, un copil agresiv vine din familie agresiva!) – singura rusine e SA TACI!
Sper, intr-o zi, sa vad doctorii ca includ si partea asta in evaluarea pacientilor. Pediatrii belgieni si educatorii au in grija si evaluarea copiiilor abuzati – tocmai a fost in cercul meu de cunostinte o arestare: cu catuse etc.
Hm! Dragii mei… Amenințările directe se fac față în față, nu la telefon. La telefon se spun chestii voalate, pe lângă, indulgente, ca o ceartă cuminte și părintească
si fatza in fatza poti baga mana in buzunar sa deschizi telefonul si sa inregistrezi.
Ca doar nu credeam vreuna ca iti scrie scrisori cu inimioare pline de amenintzari, semnata si trimisa cu recomandata, sa poti depune asa usor, la dosar…..
cu putina indrumare si studiu cred ca va puteti adresa instantei si fara avocat
cu tot rexpectul, roxana
N-am înțeles nimic.
Fiind confuz (mofluz?) n-am cum să ofer păreri competente – gen, vorbești cu un cunoscut, ăla angajează 3 țigani, se execută o bătaie de-i sună apele.
Cică e mai ieftin decât la avocat.
la agresivitate nu se raspunde cu agresivitate – Mixy e un om rational, nu se coboara la animalisme.
Violenta va genera intotdeauna violenta, indiferent de justificari. Recurgerea la violenta poate chiar sa determine trecerea de la amenintari (mai mult sau mai putin voalate) la actiuni agresive extreme.
Chestia cu “mai ieftin” este discutabila. Ca sa mearga solutia asta trebuie ca “tinta” sa fie incapacitata serios cel putin pe termen lung – iar asta este o optiune care, chiar daca ar ajunge sa fie acceptata, ar costa foarte mult atat moral cat si financiar.
Din pacate nu stiu sa existe o cale legala simpla in Romania pentru situatii de genul asta. Avocatul trebuie consultat, politaiul trebuie tinut in priza cu plangeri si declaratii (reale si conforme cu realitatea)…
mĂ Blegule, mă gândesc serios la cursuri de autoapărare, box, chestii de gen. Ură am. Tehnică îmi trebuie.
Cred ca deja actiunile alea agresive extreme au avut loc si nu o data. altfel mixy n-ar fi fost cu inima in gat si fiica-sa n-ar fi iesit de la scoala deghizata si inconjurata de colegi.
cred ca singura solutie este sa dispari cu maica-ta si fiica-ta. chiar daca reusesti sa obtii ordinul de restrictie, daca omul e nebun, o sa-l doara in fund de ordin si o sa prefere sa riste puscaria, doar ca sa-ti mai dea doua in ficati.
chiar daca pui niste baieti sa-i aplice o corectie ca la carte, la un moment dat tot va iesi din spital cu forte proaspete si aceleasi idei fixe.
🙁
as vrea sa pot face ceva pentru tine..
Am avut un caz asemanator in familia extinsa: ea o matza de 45 kile. Cu ordinul de restrictie si amenda si constient ca ajunge in puscarie 1-2 luni si ca nu va mai lucra/nu il va mai angaja nimeni/nu il va mai primi nimeni in casa cu puscarie facuta – s-a oprit.
Fuga nu e o solutie – ramane calea legala, anevoioasa, dar ramane.