de foame si orice sunt bune

M-a omorât un grup inițiat de Alexandra pe facebook, are acolo niște mâncăruri nu sofisticate, ci doar îți plouă în gură, de nu mai știu pe unde să o iau!…. Și-atunci vin și zic și eu viceversa.

Pe vremea când nu se mai pupau lupii în  bot cu mieii şi se urau ca nişte vietăţi parte integrantă a unui proces de violenţă domestică, adică cum ar veni eram în nişte vremuri mai încoace, era un tătic/bunic pilangiu care de trei zile umbla brambura în lume golind sticle de vin.

Nevastă-sa – obişnuită cu ieşirile omului de genul ăsta- îşi vedea de casă/masă/copii/nepoţi, şi se mai înjurau doar aşa, razant.

Vine omul într-o seară mort de beat. Dar şi flămând.

Acum… dacă tot adusei vorba de flămânzeală, să fac o mică paranteză:

Paranteză:   ( prima dată când am văzut găini într-un copac, am zis că mor pe wc. Copacul vecinei de vizavi prinsese viaţă în timp ce mă uitam pe uşa inexistentă a wc-ului de la mamaie! Picoteau gălăgioase  şi îşi foiau penele aşezându-le mai bine între crăcile copacului. Nu mai știu dacă mi-am terminat nevoile, dar m-am dus să o trezesc pe mamaie să-i explic cum că în copacul vecinei păsările trăiau ca în Vatican!

Mamaie m-a potolit repede ș-am adormit. Ideea e că eu știam că găinile dorm în coteț, pe o scară mare, și picotesc ușor când mă duc la wc. Acum aflam că păsăretul trăiește pe unde îi vine.

Și acum revenim la ce voiam să vă zic. Omul beat  de care vă zic cum umbla beat, avea un tată care nu suporta gluma, numai munca. Om serios, la locul lui,  îl mai lua și pe el flama și bea peste măsură la crâșma lu’ nenorocitu’ ăla de Chioru și când se întorcea noaptea târziu acasă, de rușine, cerea o mâncare fetei ălei marei, că intra în pământ de rușine să îl vadă nevastă-sa așa.

Copila îi punea să mănânce, dar pe om îl lua somnul în farfurie. Așa-i când te vezi teafăr acasă!Uiți prin câte ai trecut, te ia toropeala căminului.

Să fi știut el cum se înfruptau mâțele din farfuria lui, le-ar fi dat cât colo cu un dos de palmă! Dar acum, noaptea-noapte, mâțele calme, liniștite, toată lumea lipăia liniștită. Numai că bătrânul lipăia cu lingura. Și lipăia și niște găinaț scăpat din păsaăretul copacului sub care stătea masa din grădină. Și când l-a văzut nevastă-sa beat, n-a zis nimic . Dar când l-a văzut mâncând ciorbă cu găinaț de pasăre, au auzit 5 văi!

Închid paranteza. 🙂

Cum vă ziceam, vine omul într-o seară mort de beat. Dar şi flămând.

Intră și nu mai deschide lumina, să nu trezească restul casei, dar vede în semiumbră oala de ciorbă pe aragaz. Pune dosul palmei pe oală – era caldă – deci muierea nu se culcase de mult! De poftă, ia omul nostru și soarbe cu polonicul lăsat în oală, și după ce soarbe două polonice bune, nimerește și-o bucată de carne. Și mușcă și trage de ea pe întuneric, și gândește în gândul lui propriu, ca să nu mai audă restul casei: „nenorocita asta nu mai știe să facă mâncare!”.

Zdrang! Se aprinde și lumina în momentul ăsta. Nevastă-sa îl vede cu carnea în dinți și țipă oripilată:

– Bine, mă, nenorocitule, bețiv ce ești! În halul ăsta ai ajuns? Rozi spălătorul de vase?!??