Era o familie de pescăruși pe blocul de 10 etaje de vizavi acum un an- doi, acum s-au înmulțit, pesemne au dat de bine și au mai chemat niște rude.
Și nu înțeleg de ce.
De hrănit,n-am văzut pe nimeni să-i hrănească, gunoaie pe lângă blocuri nu sunt pentru că s-au lipit de un cartier curat, ei au cuibul/cuiburile pe bloc, de vânat n-au ce să vâneze fiindcă șoarecii de la blocul lor nu ies din beci decât deja morți la suprafață, de pescuit nici nu se pune problema pentru că nu au ce să pescuiască prima apă fiind la aproximativ 4 km de blocul lor în rest nu-s decât scuipați topiți pe asfalt, iar de pescuit bagaboante nici atât nu se pune problema pentru că nu sunt tatuați, depilați și cu sprâncenele rase.
Sunt simpatici. În afară de faptul că se mai strigă uneori zgomotos unii pe alții de-ți vine să le răspunzi cu câte o cărămidă în cap, sunt simpatici. În afară de faptul că au ciocul ăla cam mare, de te bagă la idei, sunt simpatici. În afară de faptul că sunt mult mai mari decât nenorocitul ăla de cocoș al lui mamaie care îți sare-n freză de trebuie să te păzești cu furca-n mână când te duci în fundul curții la wc, în rest sunt simpatici.
E vară și e cald și iar stau nopțile în patul meu ca pe rotisor…Abia pe la 3 dimineață reușește să mă ia somnul , un somn agitat de căldură și gânduri, un somn de om epuizat …
Un țipăt sfâșie liniștea noapții! Un țipăt de mă trezește încremenită și o sudoare rece și udă se simte pe șira spinării. Când s-o fi făcut frig în casă?
Al doilea țipăt taie pe din două al doilea plan de văzduh. Să vezi că am început să visez dragonii din Game of Thrones!!
Al treilea țipăt e urmat de strigătul normal al unui pescăruș. Respir ușurată. Realizez că nu e frig în casă, deci arunc păturica de pe mine! Curând încep să asud încercând să adorm și mă mai întorc din când în când pe cealaltă parte, măcar să mă perpelesc uniform.
Cred că am adormit…
Pe la 5 dimineață, ca la o singură comandă, ca la un singur buton, o armată de vrăbii pripășite în câțiva copaci și-n rest boscheți se pornesc pe ceartă mai ceva ca țigăncile din târg!
Mă sperii și adorm apoi gândindu-mă că m-aș bucura foarte mult ca pescărușii să mănânce vrăbii…
Adorm..Pe la 5:30 mierla cântă mândră în vârful celei mai înalte crengi de copac găsită. Ca de obicei.
Pe-asta o ascult, pentru că îmi place.
La 6:10 un pui de pescăruș țipă de pe blocul de 4 etaje din fața blocului meu, iar restul familiei îl încurajează de acasă de la ei, de pe blocul de 10 etaje. Unii dau roată pe deasupra locului unde stă puiul. După cum țupă, cred că îl încurajează cu înjurături iar puiul pare mort de spaimă. Mama și tata au abandonat să mai țipe la pui, țipă unul la altul iar puiul țipă ca un prost.
Îmi bag picioarele în tot, inclusiv în sandale și plec la muncă.
nici nu e nevoie sa vina fratii si verisorii in vizita – daca au mancare se inmultesc si le cresc copiii. Cam ca tiganii.
Si, desi tu crezi ca stai intr-un cartier curat, sigur si musai exista surse de mancare pt ei. Nu le-ai remarcat tu :)) – ca altfel erau morti de foameee. Mi-a trebuit sa trec prin germania sa imi dau seama ce e ala standard de curatenie!!! si sa imi fie rusine ca in casa la mine pe jos sunt mai multe hartii ca pe stradutele din niste satuce oarecare.
Măh, nu cred eu că le place doar câte o mână de semințe pe la câte un colț de scară…
pe mine ma surprind altfel pescarusii, care aici(in Sibiu) stau pe hotelurile din centru, foarte aproape de birou; cand sunt asa, usor absent sau prins in munca de lamurire cu vreo contabila* clienta, aud de pe geam cum chiraie pescarusii si raman blocat, ca sunetele alea apartin unei cu totul alte situatii: eu, doar in şort, la mare, ma întind după o bere. rămâi trăznit, nu alta
şi acasă, şi la birou preferata mea e mierla; avem cateva pe aici care-s în stare sa cante două ore fără să se repete 😀
Da, am și eu câteva la bloc. Cântă urâtele astea, ceva de vis. Ploua cu găleata și ele tot cântau!…
Pe mine nu mă trezesc păsările, ci vecinii care locuiesc deasupa apartamentului meu: mamă, tată, fiică + plod făcut în coproducţie nu se ştie cu cine. Am înţeles, primii doi n-or mai fi locuit la bloc, dar fata… La 6,30 sună ceasul, fata urmând să plece la serviciu, aşa că-ţi trezeşte şi plodul de doi ani. N-au covoare sau mochete, doar parchet şi gresie. Plodul aleargă ca un bezmetic prin toată casa de pe la 6,45, tropăind ca o turmă de elefanţi sifilitici. Mă-sa, înainte să plece la serviciu, se încalţă cu pantofi cu toc cui, din oţel inoxidabil sau titan, bag sama, şi se mai învârte vreun sfert de oră peste tot. Ai crede că plodul se potoleşte fără mă-sa. Te înşeli! Barem dacă l-ar scoate afară, unde ar putea alerga până îi dă sângele pe nas. Plodul n-are nicio vină, ci adulţii de pe lângă el. Apoi începe şi ta-su mare să taie cherestea, să-şi dea jos faianţa, să pună alta nouă, să dea găuri în beton, acoperind zgomotul făcut de nevastă-sa care toacă vinete şi care a dat drumul la maşina de spălat care huruie de sperie cetăţenii nevinovaţi care aşteaptă tramvaiul în staţia din faţa blocului. Aşa se desfăşoară o zi normală în apartamentul de deasupra. Şi tu te plângi de o ceată de pescăruşi simpatici…
:)) Măcar tu știi cu ce se hrănesc vecinii tăi, eu tot am o dilemă cu păsăretul din preajmă
Eu n-am văzut pescăruşi aici la Deva, totuşi bărbatul meu zice că sunt ca şi ciorile. La noi sunt extrem de multe ciori în schimb. Plin de ele pe aerodrom.
Proporția de ciori e destul de mare și la noi, dar prezența lor măcar nu mă miră și oricum se răresc vara.
Pe vremea cand stateam in Dristor, auzeam din cand in cand pescarusii iar asta imi dadea instantaneu o stare de liniste si relaxare. Ca si cum eram la mare, sub mine nisipul cald, mult soare si lene iar la cativa pasi, valurile racoroase.
@Javra: am impresia ca vecinii astia sunt clonati si imprastiati in mod voit deasupra apartamentelor oamenilor normali.
am locuit de mai multe ori sub acelasi model de familie, in cartiere diferite.
Ziua n-am probleme cu țipetele lor, dar noaptea sunt sinistre.
Cât despre vecini bombardieri, la zgomot de-asta dorm ca un prunc…