calculator down

După controlul de rigoare așteptăm la biroul de internări, unde un nene destul de în vârstă și destul de obez, suflă din greu în timp ce butonează cu degetele mijlocii pe tastatură datele oamenilor pentru internare. Nu suntem decât un ciorchine de vreo 20 de inși la ușă, programul de preluare analize se termină în următoarele trei ore, deci avem șanse.

„Dacă mai găsește vreun gram de sânge până atunci!” șoptește fi-mea.

Privesc încetineala cu care tastează bătrânelul și cum abia suflă în timp ce bagă cardurile de sănătate și simt nevoia la propriu să-l dau la o parte, să-l ajut, ca să scăpăm mai repede. Ascult mârâielile din jur gen: „Fir-ar ai dracu cu sistemul lor de sănătate! Plătim degeaba! Ia uite-l cum se mișcă, de ce n-o lăsa unul mai tânăr?!” După vreo oră jumătate intrăm și noi.

– La ce medic sunteți? întreabă bătrânelul. Aha….bun. Mi-era teamă că n-ați nimerit cabinetul, n-aș fi vrut să vă trimit și pe dvs la alt cabinet, sunteți fete tinere, mi-ar fi fost greu să nu vă ajut…

Zâmbim constipat și eu și fi-mea și deschide omul aplicația de internări. În față îi apare o eroare cum că n-are net! Izbucnește instant:

– Ptiu, fir-ar al dracului! A picat serverul! Ia să vezi că a picat iar serverul!

Ne pică și nouă fețele, avem un deja-vu cu servere picate la internare.

Încearcă bătrânelul să dea telefoane la it-ii care se ocupă de serverul lui, timp în care observ că de fapt are net, a fost o problemă mică temporară. Se ridică greu, gâfâind, își scoate un sandwich din dulap din care vine un iz de salam și sper din suflet să nu-l mănânce de față cu noi.

Fi-mea îmi face semne: „Rezolv-o, mami! Repară-i netu!”

Încerc marea cu degetul:

– Cred că s-a rezolvat problema, vreți să mai încercați o dată?

El răspunde la telefon vorbind cu un specialist:

– Haide băi, băiatule, vino și scoate-mă din necaz! La ăilalți în cabinete merge, numai la mine nu și am puhoi de lume la ușă, ce dracu!

Închide telefonul și mi se adresează:

– Unde s-a rezolvat? N-are cum să se rezolve! Serverul e pe hol și ăștia abia vin, n-ai văzut câte telefoane am dat degeaba?! Uite!

Încearcă un refresh apăsând butonul de back în pagina de internet. Pagina se încăpățânează să-i arate aceeași eroare.

Mintea mea țipă: “dă-i un F5, în mă-sa!…”

Fi-mea mă înghiontește: “Arată-i tu!”

Îmi revin în cap toate persoanele trecute de o vârstă pe care le-am întîlnit până acum și pe care serviciul abia i-a inițiat în tainele calculatorului și care de câte ori au probleme, calculatorul e de vină, programul e de vină, aparatura și aplicațiile au ceva personal cu ei! Și să te ferească sfântul să încerci să-i scoți din necaz, îi vezi cum își rostogolesc ochii ca la păcănele și mârâie blasfemic : L-ai stricat de tot! Ce mână păguboasă ai! Te dai tu mare! ... Așa că stau cuminte, am nevoie de internarea asta, nu vreau să mă cert cu el. Îi mai dau 5 minute, oricum bag mâna în foc că nu știe ce-i ăla buton de refresh.

Bătrânelul mă vede fierbând și încearcă nervos să-mi redemonstreze:

– Uite, domnule, nu merge! Dacă-ți zic că e de la server! De la server e! Mereu pică nenorocitul ăsta de server!

Apare o așchimodie-specialist care îi spune că trebuie să-i meargă.

– Nu merge măi, tată!

Ăsta vine, îi dă refresh, și-i spune:

– Gata, acum merge!

– Aoleu, mersi mult, mă băiete, m-ai scăpat de necaz!

Mai așteptăm 10 minute și reușește să-i scoată foaia de internare.

Respirăm.

La analizele de sânge a durat mai repede, i-a căutat vene în toate cele două mâini înțepând-o cu intermitențe aproximativ un sfert de oră.