În ultima perioadă am prestat mai mult nutreț, din motive de extrakilograme. Nu sunt în stare să măsor calorii zilnice, nici să țin vreo dietă. Ținând cont de faptul că nu sunt în stare să iau un antibiotic la 8 ore nici măcar 3 zile la rând, vă dați seama că o dietă iese din schemă.
Așadar, haleală cât mai neprocesată, cât mai nutreț, fără combinații excesiv calorice.
Mboooon.
Și când mă bucuram mai bine în sinea mea, că uite, treaba merge, mă țin de program și chiar stau pe o plajă de kilograme rezonabilă, mergem în vizită.
– Hai să-ți pun o ciorbă de perișoare, e mare bunătate!
– Nu, mulțumesc, nu prea mănânc ciorbă!
– Cum? Ciorba e sănătoasă, uite, am și ardei iute, hai să-ți pun un polonic măcar!
Și pune de umple un castron ca pentru câinii saint bernard, la care prestez cu eleganță până când imi desfac ușurel pe sub masă cei doi nasturi de la pantaloni.
– Aaaa, ia uite ce puțin a mâncat! Câte sarmale îți pun?
– Două, mulțumesc…
Gazda mea e tare de urechi ori ceva de genul, fiindcă îmi pune patru. Gem aolindu-mă că e prea mult..
– Mănâncă, ia uite cât te-ai uscat! Sau ți-e silă să mănânci la mine??
– Nu, Doamne ferește, tocmai ți-am demonstrat…
– Păi fii fată bună și demonstrează până la capăt.
Mănânc și din astea jumate și simt cum pârâie fermoarul alunecând câțiva dinți mai jos.
Ne trântește apoi pe masă un platou de cârnați tăiați din bardă, care miros demențial. Cu varză acră și mămăligă. Bărba-su șuieră încântat și lovindu-și burta ca pe tobă, probabil ca să așeze mâncare în intestine, ia cu poftă.
Iau și eu, pentru că arată prea bine. Fermoarul alunecă zgomotos până spre finish. Aveam toate șansele să plec în curul gol de la ei.
Când a venit cu tava de amandine pur și simplu am țipat că nu mai pot, că nu mai am unde să îndes! M-am uitat cu jind la tavă, dar fir-ar al naibii, nici măcar o colonoscopie nu m-ar fi făcut să mă ating de ea!
Data viitoare nu mai merg în vizită decât dacă se bea și se joacă pocker pe dezbrăcate. Mai sănătos așa.
Păi nu?!
Faceam schimb de retete de prajituri cu o amica, si se baga alta in discutie si zice “voi faceti prajituri?!” Noi de colo, cica, da, mai facem din joi in Pasti… Asta, de colo: ah, eu nu fac deloc pentru ca le mancam…
:)))) Imi place amica ta!
:)) Nici eu nu sunt in stare să ţin diete pe termen foarte lung. Sunt conştientă că de fapt la mine trebuie să schimb felul de viaţă nu neapărat numai dieta aşa că dacă tot nu pot schimba nimic … incerc să nu ţin cont de kg care se tot adună. Pe de altă parte încerc să mănânc puţin şi cât de cât rezonabil chiar dacă nu număr caloriile (că eu, spre deosebire de Bridget Jones – din romane, nu sunt în stare să le număr). Şi merg acasă la mama, în vizită. Acolo din start spun că mănânc un singur fel de mâncare la prânz… La care mama îmi tot spune că regimul se ţine acasă nu în deplasare şi că ea nu găteşte degeaba 🙂 Mai zi ceva! Te înţeleg foarte bine!
Așa deci…păi mai ușor cu deplasările, Roxana! :))) Întâlniți-vă în oraș, la teatru 😉
doctorii beljieni propun si abordari de genul: 2 zile pe saptamana cu 500calorii, adica doar supa strecurata si 2 legume. Restul zilelor le tii normal, plus ceva miscare ( si uite cum vin zapezile si iti gasesc rapid un extra job de curatat zapada si extras cate o masina de barosan 😀 )
In rest, cum zice si Roxana, nu cura e solutia, ci schimbarile.
Semnat: o dama bine cu 8kile in plus luate in primele 8 luni beljiene si care nu le-am dat jos neam!! abia abia o miscat cantarrul dupa post negru in Postul Pastelui…si recuperate la fripturica de dupa.
Așa anemic după post negru? Măi la mine s-ar vedea, dacă aș ține, dar postul negru ține până seara, când… dezmăț!
eu am tinut de pe o zi pe alta, nu pana seara. Adica culcat cu burta goala. O zi de post cu apa mi-a dat jos un kil.
Daca faceam si ceva matanii ar fi fost mai util, dar nu e de mine.
In rest, problema mea e ca nu ma respect, nu ma iubesc indeajuns; iau decizii rationale: daca scad ceva kg nu ma mai doare spatele, dar nu reusesc sa imi respect nici decizia. Si ghici ce: si cand merg in ospetie patesc la fel: fimeia ma imbie cu blidul de mancare si eu cum nu imi respect decizia il si insfac si mananc.
Gândești cu inima 🙂
mai degraba ar trebui sa gandesc cu inima!
mda Mixy. Exact asa gandeam si eu. Ideea cu caloriile este sa inveti un pic sa mananci sa aduci si aportul necesar de substante, sa si slabesti, sa mananci si ce pofteste inimioara. Un castron cam de 400 de grame de ciorba are undeva la 200 calorii, iar 50 de grame de nutreturi cam la 300-400 sau mai mult (functie si de fructele uscate sau semintele pe care le contine). Incearca o saptamana sa cantaresti si sa verifici ce bagi in gura, apoi vei sti ca poti manca linistita in vizita jumate de castron de ciorba, 2-3 sarmale, jumate de carnacior si o amandina. Ca doar amandina e motul. Crede-ma ca sunt tovarasa de-a ta de suferinta, cu state vechi, care tocmai are o saptamana de reintrat la restrictii. Problema e la cantitati de obicei. Ai sa vezi ca o sa ai surprize daca te mobilizezi. Si la cat esti de desteapta, avand cam aceleiasi obiceiuri alimentare, te deprinzi repede cu marimea farfuriilor pe care ai voie sa le “abordezi”. Te pup cu drag, te admir din umbra.
biiiiiig hug! :*
La baut si jucat strip-pocker trebuia sa te fi inscris acum 12-13 ani… acum nu mai aveai probleme cu greutatea – ti s-ar fi parut normala 😀
:)))))
Niciodată nu e prea târziu.
parc-ai fi fost in vizita la maica-mea. portii de cosas, multe feluri si gene fluturand
a tragic la orice incercare de eschiva.
o vreme lupti. dupa care incepe sa-ti placa. asa ca te ingrasi.
Pfff…ce afacere!