Se simțea trudit după o zi de muncă așa că a luat-o aiurea pe străzi cu gând să mai mărească drumul spre casă. Drumul însă nu-i ostoia oboseala, astfel încât a intrat în prima cârciumă să-și înece truda. Băutura intra ușor în timp ce urmărea cu privirea oamenii din jur. La al naiba știe câtelea pahar de tărie, a simțit brusc cum tăria îi întărise picioarele și nu mai putea să meargă. Cu chiu, cu vai, s-a ridicat la orizontală și a plecat către casă. Pe câteva drumuri în același timp.
În tramvai l-a luat toropeala și a adormit într-un scaun.
Tramvaiul l-a plimbat pe traseu câteva ore bune. Înainte de ultima tură, vatmanul l-a zgâlțâit zdravăn de umăr:
– Măi, omule, e ultimul traseu pe care îl fac. Nu vrei să te duci acasă?
Omul s-a uitat dezorientat în bezna de dincolo de geam.
– Unde suntem?
– La depou. De-aia zic, e ultima tură, cred că ar fi bine să te duci acasă.
Mulțumește omul și se uită îngrijorat la ceas. Pfuuu!…Cu siguranță nevastă-sa era isterică de nervi acasă. Oricum el era treaz de-acum, făcuse un somn bun după băutură.
Tot muncindu-și mintea ce să-i spună nevestei, că-i era rușine să spună ce a pățit, ajunge acasă.
– UNDE AI FOST NENOROCITULE PÂNĂ LA ORA ASTA?!???
Omul răspunde calm:
– La curve.
– UNDE MĂĂĂ???
– La curve.
Nevastă-sa, nici una nici două, ia un scaun de lângă masă cu gând să i-l trântească în cap nenorocitului.
– Adică eu am plâns ca proasta până acuma și tu îmi spui că ai fost la curve??
Și ridică scaunul de-asupra capului cu gând să-l arunce în el, iar șezutul scaunului cade de la locul lui fix în nasul femeii.
Asta urlă de durere și plânge și freacă nasul…
Nenorocitul râde de leşină.
Femeia se enervează şi mai rău. Înlăcrimată și mucioasă din cauza durerii de nas, înşfacă o vază, ţinteşte şi aruncă spre nenorocit.
Geamul din uşa sufrageriei se face ţăndări şi, fatalitate! Nenorocitul este în continuare întreg.
Renunţă să-l mai rănească şi merge să-şi lingă rănile în solitudine…
Voi nu v-ați rănit niciodată încercând să răniți pe altul?
nu , ca mi-e lene . si de obicei ” universul” are idei mult mai interesante si mai eficiente ca mine 😀
Da, mă, dar pân’ la Dumnezeu…
Nu, ca mi-e lene si mie :), e prea multa energie pierduta aiurea.
Frate, hibernați toți în perioada asta?
Nu ca am tinta buna :))))
Vai de mama țintei :)))
Nu,sunt înzestrată cu vorbire articulată.
Depinde și de tonalitate 😉
Nu, că eu nu vorbesc cu oamenii când sunt băuţi. N-are sens şi consumă multă energie, adună multe gânduri negative şi mi-ar face rău numai mie, pentru că aşa cum se vede şi din povestea ta, atunci oamenii par să fie protejaţi de univers şi nu păţesc mare lucru. Cred că îngerii păzitori însă sunt ferfeniţă 🙂
Îngerii fac un cor de hâc!!
Sufletește. Doare și e greu de uitat, e mult de muncă din partea ambilor.
Alea-s cele mai urâte răni