Mărturisesc sincer, a început să-mi fie teamă să scriu. Trec razant pe lângă blog o dată la câteva zile, mă hotărăsc să îl deschid, mă blochez și fug. O lălăi aiurea pe internet, prin viață, prin problemele mele dar mai ales ale altora și apoi evadez în cărți și filme. Nu m-am hotărât să fac recenzii, știu că n-aveți timp de nimic sunteți ocupați până peste urechi cu viața voastră…trăibilă.
Cărțile și filmele au devenit așa…un viciu. De câteva săptămâni se întâmplă ca de focul lui Game of Thrones să călăresc niște seriale gen Black Sails, Da vinci’s Demons, Marco Polo.Un drog sine qua non, ca să pot să o lălăi în restul timpului. Am început să visez cu ochii deschiși că trăiesc fel de fel de aventuri într-o lume paralelă cu rigurozitatea reală. Uneori mi-e teamă să nu rămân acolo, în lumea mea.
Și dacă tot sunt la vârsta adolescenței, mai arunc un ochi și la actori.
Știi cum e când te obișlnuiești cu gândul că ți-a crescut copilul? Că au crescut copiii altora, că ai atâtea fire de păr alb în cap sau chelești? Că ai colegi la muncă cărora ai fi putut să le fii părinte dacă te scremeai nițel mai devreme? Știi cum e când spui că te simți tânăr chiar dacă ăștia au pus alt CNP în buletin?
Frate, nimic nu se compară cu senzația pe care o ai când vezi talente tinere!…Am ajuns să-mi stea în gât actrițe care sunt mult prea tinere!!! Cât despre actori…era bine, dar chiar 15 ani diferență?!…
Rahat, nici să visezi cu ochii deschiși într-o lume paralelă nu mai ai loc!
nu stiu tu de ce te simti in vre-un fel neconfortabil. eu sunt de acord cu vorba unora “viata incepe la 40, pana atunci ai studiat fenomenul”. be happy…filmele alea sunt tari cu tot cu cnp in buletin. pup la tine
Măăă…vine lume din urmă …:(((((
Exact. Cunosc sentimentul. Si 90% zic că-s nebună să mă lupt eu cu el întinzand trei riduri, da doare, mă, doare. Vîrsta oarecum. Tinerețea altora, nu a lumii întregi.
Nu știu dacă mi se dă linie verde pentru altă viață și pe unde!
Sperăm 😉
Fa bine si apuca-te de scris. Imi este dor de uumorul tau, de textele care fac sa curga lacrimi de la atata ras, imi este dor de Mixy!
Ha! Stai să termin serialele 🙂
tu ai ascultat cand lumea care vine din urma deschide gura? 😀 chiar ca te simti dintr-un univers paralel 😛 ( si stiu ca exista si exceptii )
Da, cel mai mult îmi plac ăstia care folosesc romgleza și au multe diplome
si eu ma uit la harry potter si citesc ciresarii :))))
Măh, chiar la Cireșari nu m-aș băga…
eu m-am bagat :)))
Mixy, Roxana mi-a dat sa citesc unele din postarile tale si m-am amuzat copios, ai talent si te rog, cand iti trece sa-ti “plangi de mila”, fa ce faci atat de bine, scrie.
Despre CNP, eu iti pot spune mai multe, asa ca tu esti doar, la grupa mica la gradinita si esti un om deosebit.
Un gand bun si multa sanatate.
Săru- mâna! :*
Va să zică grădiniță…Tii, și mă vedeam absolventă deja.
Cei ce vin din urma sunt “stricatii” de facebook,smartphone etc.Ei nu au cultura pentru ca nu sunt atrasi de carti si doar de un mouse,o tastatura si un ecran tactil.Totusi noi asteptam sa revii.
am 23 si lucrez intr-un mediu cu sute de oameni in care media de varsta probabil e sub 30 de ani.
eu inca ma simt un copil si chiar daca am colegi mai in varsta ca mine (aia putini care sunt) nu i-am considerat niciodata depasiti.
don’t be afraid, you’re cool 🙂
Păi de la 23 la 30 nu e așa mare diferență, vă leagă multe.
Lipsă păr, bifat! Fire albe, bifat! Copilul propriu mare, pe picioarele ei, bifat! Copiii mari ai colegilor, bifat! Colegii ce pot să-mi fie copii, bifat! Primul vopsit, bifat (a iesit un super roşu-cupru, incredibil)! Nu mă ating de blog pentru că nu mai am putere, timp, inspiraţie. Si am o pasiune ştiută pentru cărţi şi filme. Mie în schimb îmi place să descopăr noi actori talentaţi. Aşa cum îmi place să citesc noi scriitori de viitor. Îmi dă speranţă. În plus (deşi sunt convinsă că pe viitor va exista tehnologia să faci filme cu oricare din actorii ce-au existat vreodată – şi s-ar putea să fie distribuiti indiferent de generaţie – aleşi pe sprânceană, cei mai buni)eu cred că trăirea respectivă, înţelegerea textului nu se va putea reproduce niciodată – aşa că îmi doresc ca să fie buni şi frumoşi, să aducă un suflu nou şi mereu interesant.
Doamne-ajută! Tu chiar ești optimistă. :*
Veeeezi? De-aia incearca unii sa se reinventeze dupa 35-40 de ani, ca sa nu cada in capcana asta…
Bref, succes! Ne dăm și noi bine pe lângă reinventați 😛