Vineri dimineaţă la o trecere de pietoni centrală m-a oprit un nene îmbrăcat în costum şi călare pe bicicletă spunându-mi:
– Bună dimineaţa! Zilele trecute ai traversat la aceeaşi oră intersecţia.
– Aşa….
– Aşa. Deci te-am remarcat. (şi mi-a zâmbit larg dezvelind un şirag de fasole de porţelan)
– Pff! Felicitări!
Deci mi-am propus să mai schimb niţel traseul, ca să nu mă mai urmărească domnul biciclist şi să nu mai dau de alţi neni care m-ar remarca, numai că aseară să vezi dandana: făcusem o listă de cumpărături cât pentru un portbagaj categoria B. Cum am intrat în magazin, am luat o pâine şi am pus-o în coş, apoi am început să scanez rafturile pentru cele mai bune produse. Mi-am luat coşul trăgându-l uşurel după mine, când am observat că un nene se ţinea după mine. Ăsta era îmbrăcat cu un pulover modest, cu o şepcuţă ponosită trasă peste obloane. Am iuţit pasul către legume-fructe. Nenea după mine, cu coşul după el. Am virat rapid către congelate, dar şi nenea avea compasul larg, se ţinea voiniceşte după mine. Cât pe ce să-mi pierd suflul lângă un stand de promoţii, când nenea a ţipat disperat:
– Doamnă, aţi fugit cu pânea mea!
Târam după mine un coş cu o geacă în el, peste care era aşezată o pâine la fel ca a mea.
:))))) :)))) A mai facut husband o data asa ceva. Si eu ma uitam la cos si nu intelegeam unde-s produsele puse de mine. :))))
:))))))))))
:))))))))))))))))))))))))
ai ajuns sa iei painea de la gura oamenilor :))) bad, bad girl