Din diverse motive oamenii mai beau. Unii că sunt la grătar cu prietenii, alții că sunt la teambuilding cu colegii (ofticând partenerii de viață indiferent că sunt prezenți sau nu), alții că au o relație de cuplu excelentă sau pur și simplu o relație părinte/copil excelentă, deci cum spun,
Oamenii din diverse motive mai beau. Dar n-au măsură.
Acuma…eu ferisem cu succes oricare din situațiile de mai sus și rămăsesem singură acasă, lăsând pe fiecare din dragele familiei mele să aibă grijă de cineva în alte părți din RO.
Am început să beau spălând regulamentar pe jos, ștergând praful, frecând WC-ul, cada, alea ce mai sunt prin baie – pentru că nu poți să te relaxezi singur dacă nu te omori făcând ordine deplină în casă- și la final am lăsat deschise toate geamurile apartamentului ca să se aerisească bine.
Se înserase (d-aia scriu acum, pentru că aseară nu vedeam bine să tastez).
La măsura 1 de băutură relaxantă m-am gândit:
Ce-ar fi să intre acum un liliac la mine în casă? De-ăla natural, șobo cu aripi, gheruțe și tot tacâmul. Brrr, cred că încui camera și sun la 112. Sună ca dracu, dar poate au un pompier neslab de inimă printre fâțele alea care țin 20 de furtun ca să nu-i zboare jetul de apă, un pompier care să-mi scoată liliacul din casă.
La măsura 2 de băutură relaxantă mă relaxasem cam pe repede înainte:
ÎNȘFAC UN PROSOP MARE, PRIND LIGHIOANA ȘI-l DAU ÎN PAȘTELE MĂ-SII AFARĂ DIN CASĂ CU TOT CU PROSOP, CHIAR DACĂ O SĂ SIMT CUM ÎI BATE INIMIOARA ÎN MÂINILE MELE, N-O SĂ MĂ ZBÂRLESC ȘI N-O SĂ MOR!!! O SĂ MOARĂ EL!!!
Abia la măsura 3 m-am relaxat:
Încui camera, îi spun fie-mii să nu intre în cameră 3 luni de zile pentru că liliac și-l las să se stafidească acolo ca prostul, dă-l în pla mea, l-am pus eu să facă foamea la mine în casă? Acum mă culc, poate să intre, că rămâne cum am stabilit.
Cum ziceam, e bine să aveți măsuri la băutură. Sunt niște etape clare de parcurs.
Cum dracu’ sa iti fie frica de un liliac? Sau de un soarice? :))))))))
Glumești. As închide casa la un amărât de păianjen și m-as muta, so….
ma feresc sa beau.
Auzi, cum sa iti fie frica de un liliac? 😀 😀
La măsura 2, nu – ți e. Experimentat
Ai prins curaj şi pe urmă ţi s-a rupt 🙂 Cam aşa işi fac curaj şi alţii după ce beau. Shakespeare a scris o pieseâă de teatru (Measure for measure), apropo de viciu, de virtute şi de măsură în toate 🙂 Deşi nu cred că are legătură cu băutura. Dar mă gândeam că e o trimitere faină. Pe de altă parte un liliac e mai inspăimântător decât un paianjen sau o lăcustă cum ai scris în Crima de la bloc. Mi-a plăcut să-mi reamintesc 🙂
Te pup! Dacă n.ai fi tu sa imi deschizi ochii sa citesc clasici!… :*
Vai, daca mi-ar intra un liliac in casa fii-miu ar fi cel mai incantat. I-ar fi gasit imediat un loc undea sa stea.Am avut omizi, melci, rame, greieri toate in borcane si mi-era frica sa nu scape de-acolo vreuna. Fii-miu le pastra! Avem pesti dar nu-i acelasi lucru ca ei nu se plimba prin casa, nu musca, nu tipa, nu falfaie, nu pisca.
In rest atentie la ce bei si mai ales cat! 🙂 Si nu singura!
Vai ce încântare ar fi pe cele 3 pisici ale mele! Chiar că mi-ar demola casa, bietul liliac.
Recunosc că mi-a plăcut evoluția gândurilor, eu cred sincer c-aș încerca să salvez bietul animal. Îi e sigur mai bine la el acasă, nu la mine.