Am fost întrebată printre altele ce părere am despre nutriţie şi sport. Cu nutriţia am mai scăldat-o, dar cu sportul …eh…cu sportul e altă poveste. S-ar putea numi povestea lenei. De când mă ştiu mi-a fost lene să fac sport şi n-am făcut decât obligată de conjunctură, mai de milă, mai de silă… În rest consider că îmi sunt suficiente cele 4 etaje urcate cel puţin o dată zilnic, sauna pestriţă anti-foame din tramvai şi mers pe jos a nebunie, pentru că da, asta îmi place să fac.
Şi am avut ocazia să trec pe la o sală de fitness recent strict în vizită. De unde îmi formasem părerea greşită că oamenii se duc acolo 80% pentru a socializa, se pare că lucrurile au început să meargă cu drag către peste 90%.
Subiecții au tras de fiare şi au făcut exerciţii herculeene câte 3 minute cu 15 pauză între ele, iar în pauzele astea (de țigară, evident) și-au reînnodat discuţiile despre aminoacizi, proteină, vitamine, buruieni, diete dar mai ales detoxifieri. Doamne, ce de chestii neinteresante și inutile pentru mine am aflat! M-a luat instant detoxifierea numai la auzul atâtor opinii bune.
Mai pe final, câțiva subiecți rămăseseră fără țigări și au coborât să-și refacă stocul. S-au urcat în maşină şi au plecat către primul chioşc din apropiere.
M-am cam mirat, cât de departe poate să fie un chioșc în București ca să iei mașina?!
Și m-am lămurit. Vedeam chioșcul. Era 50 de metri mai încolo. A durat mai mult urcatul, coborâtul și parcarea decat drumul în sine.
Mhm. Trăiască sala de fitness și metodele de detoxifiere!