Iete!… Fost-am Moromete!

În materie de parenting aș putea să vă dau lecții despre “cum să trăiești o viață cu morcovu-n cur”. Pe mine m-a interesat să fie sănătoasă și pe picioarele ei, să se dezvolte în limite normale fizic și psihic. Dacă nu știți cum e, faceți un exercițiu de imaginație, când vreți voi să câștige copilul sau o persoană dragă nu știu ce concurs: da, vreți să fie în top, dar în primul rând vreți să fie sănătos.

Eu m-am bucurat de primii pași făcuți de ea de parcă ar fi câștigat olimpiada mondială.

Am  respirat ușurată și am zis că de-acuma pot să o mărit când a dus prima lingură de ciorbă la gură fără să se murdărească până în chiloți.

Restul a venit de la sine. Creștere, școală…Am discutat despre absolut toate tâmpeniile din lume, ne-am dat cu părerea. Mă cam lua grija când îmi spuneau alții: lasă, vezi tu cum o să fie la grădiniță, vezi tu cum o să fie la școală, vezi tu cum o să fie la liceu!

Am văzut. Ce să zic? A trecut…

N-am avut pretenții să facă o carieră deosebită, nici măcar nu mi-am dorit. N-am vrut să ajungă cine știe ce ministru, iar acum, când văd scena politică în nici un caz nu mi-aș dori. Ptiu! (fac cruce și scuip în sân)

Am vrut să fie sănătoasă, să știe de toate, să aibă un trai decent.

Nesuferita a avut țeluri mari, a văzut cum e să fii în top, a văzut cum e să îți fie greu, și-a făcut calculele și și-a ales drumul. În toată ecuația asta eu n-am făcut decât să-i dau sfaturi de pe margine și să discutăm ce presupune să ai o facultate, să ai  o meserie și ce poți face cu ele, vizavi de caracterul și dorințele ei. Atât.

La bacalaureat a avut un moment în care mi-a vorbit despre părinți stresanți și i-am spus cu îngrijorare:

– Sper că nu te-am stresat?

Mi-a tras-o serios și sec:

– Ba da.

– ?!!!

– E drept, n-ai fost pisăloagă și stresantă, dar aveai o față de bac, băi nene, ceva de speriat!….(insert rânjete de satisfacție)

A calculat și și-a ales drumul mai departe de dinainte de bac. Eu nu aveam așa pretenții.

Nu știu cum face, dar are prostul obicei să facă alegeri bune, eu nici dacă mi-aș fi dorit nu i-aș fi ales drumul atât de bine. Și să știe ce poate face. Mi-a spus cu o marjă de eroare de 0,05% ce note ia la bac și la facultate. Eu, cum știu că sunt o persoană care mă mai arunc și cu capul înainte în ideea de testat limite, nu mi se pare normal să te cunoști chiar întru totul, cu toate că la sfaturi nu mă întrece nici dracu. Numărul 1 la sfaturi e: cunoaște-te pe tine însuți. Cred că l-a asimilat.

 

Atât de nesuferită e în alegeri și limite, încât de 2 ani jumate de când e cu prietenul ei, n-am reușit niciodată să mă iau de el. De-a lungul copilăriei ei mi-am propus să scot tot arsenalul de bazooka, puști automate, pistoale sau cel puțiiin, minim minimorum mâncat ficații, dar uite acum, n-am reușit decât să-l îndrăgesc pe puști din ce în ce mai bine!

Cam așa alege ea.

Ieri însă, după a doua probă la examen, abia respira:

– Maaaami, mami am luat 10, o să intru pe locurile de la buget!

“Moromete nu-i răspunse. Se smulse din loc și o luă repede spre poarta din dosul scenei. Din momentul acela el nu mai auzi nimic din serbare.”

– Maaami…focus! Aloooo! Zii, că tremur ca naiba! Mă auzi?!

“ Mă, n-auzi? Scoate-ți pălăria din cap!”

“Moromete se uită în jur zăpăcit și nemaiștiind ce să facă se aplecă…”

– Să nu uiți să bei apă, fata mea! Bea apă, ai văzut ce ai pățit ieri…

“Zău, tată? A luat primu întâi? Nu glumești? ”

…

Azi când am văzut rezultatele, am înțepenit. Iar a avut nesuferita asta dreptate.

(Still loading)

Fata mea e studentă…