Am auzit recent de o relație proaspătă, de-asta de puștani de prima tinerețe și m-am bucurat. În aceeași propoziție am auzit și că în 3 luni de zile puștoaica vrea să fie cerută de soție, dar fumos, ca în povești.
M-am gândit că bravo ei, fata știe ce vrea. N-am prea înțeles de unde atâta grabă, de unde eram obișnuită că femeile așteaptă ceva vreme până la pasa decisivă sau se hotărăsc printr-un penalty hotărât de soartă gen o sarcină venită pe neașteptate, dar…se pare că pământul se învârte mai repede și copiii trec la next level ca și campionii de jocuri.
Aștia de o categorie mai vârstnică au crescut cu basme și cenușărese – bine dracului că nu mai sunt povești de actualitate! – și așteaptă Făt Frumosul perfect, cu lista aia de bifat: să aibă bani, case, job reușit și vânează fătul ăsta frumos, iar ele se complac să devină cenușăresele perfecte pentru o relație.
Când baloanele se desumflă și nu mă refer la cele de oprit natalitatea, cenușăresele intră în depresie și apoi caută cu disperare următorul alfa-man care să le bifeze lista.
Și din când în când mă mai întreabă pe mine cum mi-a reușit, care-i secretul.
Secretul e că eu n-am căutat, relația asta a mea m-a lovit în plin, m-a năucit, era ultima chestie pe care mi-o doream.
Când m-am decis că vreau să intru în relație, asta după ce trecuserăm deja câțiva pași împreună ca pe pista de raliuri, m-am calmat un pic și mi-am dat seama că îmi lipsea cu desăvârșire lista pe care el ar trebui să o bifeze. Să nu mai spun că lista lui vizavi de mine a mototolit-o repede și a aruncat-o pe etajera de la intrare în casă, că el așa face și cu bonurile fiscale de la cumpărături. Din când în când i le mai adun și le duc la coșul de gunoi, posibil să fi făcut același lucru și cu lista în care trebuia să fiu perfectă.
Noi n-am bifat, am trăit zilnic, la pas. Ne-am enervat și am avut reacții cretine, dar am avut încredere că chiar dacă suntem tâmpiți, ne certăm sau nu ne convine opinia celuilalt, știm că suntem acolo unul pentru celălalt.
Da, asta e ceea ce ne definește: încrederea. Am avut zile bune sau rele, avem pandemie, filozofări în fața unui pahar de vin, râsete în hohote, glume proaste de copii tembeli, ne iubim sau ne-am da de pereți cu dragă inimă.
N-am bifat nimic la celălalt, dar datorită celuilalt ne hrănim sufletul să fie frumos pentru noi, pentru relație și pentru cei din jurul nostru.
Deci ,ce să-mi iasă mie? Mi-a ieșit sufletul, dar la sfârșitul zilei, vorba lui, suntem pe plus.