În orice loc ai sta, locul ăla trebuie să fie oaza ta de liniște.
E noapte și văd zăpada de afară peste care nu circulă nimic. Zăpada are și ea farmecul ei, e frumoasă atâta vreme cât nu te atingi de ea. Și e superbă când o asculți.
Deschide geamul și ascultă.
E liniște.
E sublim.
Au trecut niște ani în viața asta în care am încercat să-i fac pe oameni să facă pace, să facă liniște, între ei și pentru ei, pentru că petrecem prea multe ore muncind și făcând diverse lucruri nevoiți de alții, de societate sau chiar de lege.
Am înțeles că fiecare trebuie să ne adunăm să ne reculegem și să avem cuibul nostru, coconul în care ne retragem (pot fi și 3 perne lângă tine și o pătură deasupra= m-a învățat nepoată-mea) și în care cu siguranță e pace.
E acasă.
Locul în care stai.
Curat.
Oaza ta de liniște.
Acolo unde poți să dormi și să visezi fără griji.
Locul tău.
