născuţi în aprilie

De fapt e bine să fii născut în orice lună, oricum eşti acoperit: ai zodie, eventual certificat de naştere…

Născuţii din aprilie sunt însă un pic vitregiţi în privinţa aniversărilor din cauza sărbătorilor pascale. Vă spun asta din experienţă, fata mea este născută în aprilie. La fiecare început de an se repede disperată asupra calendarului ortodox, să vadă ca nu cumva ziua ei să fie umbrită de Paşti, Florii şi să fugă toată lumea la ai lor sau să pice în săptămâna patimilor şi să ţină lumea post, să aibă treabă, etc.

Dacă respiră uşurată înseamnă că au picat toate bine şi mi se cam strânge inima, pentru că asta presupune că tot cartierul şi şcoala ştiu că e ziua ei.
E o fire sociabilă, îi plac oamenii, veselia.

Mă sună mămicile să-mi ceară detalii. Par picată din avion. Mă scuz că deocamdată nu le pot oferi prea multe amănunte, dar să meargă pe mâna fie-mii că e OK.

Eu nu am grija invitaţiilor , ci a invitaţilor. Sunt anunţată cu vreo 2 zile înainte:
– Vezi că avem 9 invitaţi.
– Ăăă… precis ?
– S-ar putea să se facă 12, dacă primeşti nişte telefoane azi explică-le şi tu mămicilor că petrecerea începe la ora 13 şi se termină când se termină.

Buun. Le organizează pe toate ca un om mare, hotărăşte opţiunile mai ieftine şi îndestulătoare, iar nouă ne revine plăcuta sarcină să avem buget suficient.
Răspund la telefoane un pic mai pământeană, ştiu că începe la 13 şi se termină când se termină, nu ?!

Nu ştiu dacă latura asta sociabilă are vreo legătură cu toţi născuţii lunii aprilie, dar pe mine încă mă şochează.
Dacă mă duc să completez stocul de sucuri la magazinul din colţul străzii, vânzătorul îmi spune:
– Să vă trăiască fata !
– (!!!!)Mulţumesc, dar de unde…
– Vorbea mai devreme cu câteva prietene în faţa magazinului.
– Şi… de unde ştiţi care din ele e fata mea ?
– V-am mai văzut cu ea. E fetiţa care are mereu câte ceva de comentat la cumpărături.
Dap, ea e. Recunosc progenitura.

Ies din magazin şi dau nas în nas cu profa de mate:
– Bună ziua !
– Bună ziua ! Eheeei , vă sărbătoriţi, aşa-i ?
– Păi văd că ne sărbătorim, ce să facem ?
– Bravo, bravo ! Vuia toată clasa azi la şcoală.

Ajung pe aleile de pe lângă bloc şi îmi urează lumea să-mi trăiască fata. Mă simt ca mama unei vedete. Pe unii nici nu-i cunosc, dar: „Mulţumesc, mulţumesc…”

Intru în casă.
– Mă fată, e cineva care nu ştie că e ziua ta ?!
Îmi zâmbeşte frumos, irezistibil. Îmi vine s-o mănânc.
Am totuşi o problemă că la cum se prezintă situaţia, poţi să ştii că nu-şi invită şi profesorii la ziua ei ? Deja i-a propus lui tati să meargă la peşte cu profu de istorie că e băiat de treabă, aşa că…

– Profa de fizică ştie ?
– Normal.
Mi se înmoaie picioarele. Să vezi că asta vrea să se împrietenească cu aia de fizică şi mi-o aduce pe cap. Întreb cu glas sfârşit:
– Şi?… Vine şi ea ?
– Hahahahaha….
Râde fără oprire, fără virgule, fără pauze, fără poticneli. Îşi bate joc de nervii mei, altfel nu se explică.

– Hai, măi mami !… Doaaamne, păi n-ai zis să nu fac niciodată discriminări ? Asta-i bună, cum era să nu-i dau şi ei o bomboană de ziua mea ?!?