Da, fantastic ! Sunt din generația celor care s-au distrat citind, n-au căutat referate pe net.
Noroc cu ploaia asta de colecții apărute pe la ziare și noroc că am familie/prieteni care cumpără fiecare număr din colecție, că taaaare bun e cititul de împrumut.
Știind că am de așteptat în sală până intru și pentru că nu simt nevoia să împărtășesc necazuri, înșfac din bibliotecă o carte împrumutată recent și o arunc în geantă.
Presupunerile mele se dovedesc corecte, deci am de așteptat. Asemeni lui Mr Bean desfac lejer fermoarul genții, scot tacticos cu două degețele cartea, închid fermoarul și încep să savurez lectura.
Titlul conținea multe „j” -uri și „k” -uri, dacă tot sunteți atât de curioși, din care am dedus eu că era o carte scrisă chineză sau japoneză.
Boooon!
Prima pagină începe pe la trei sferturi, fiind precedată în antet de un mare „1”, adică începea primul capitol. Pagina se termină pe la jumătatea filei, pentru că restul sunt note de subsol conținând termenii din sfertul de pagină citit.
Când trec pe a 2-a pagină deja nu mai știu ce am citit pe prima. Plus că e foială în sala de așteptare și vecinii mei de suferință deapănă impresii.
Și pagina a 2-a are note de subsol,dar eu nu mai am nervi să le citesc și trec la pagina 3 cu gândul că o să înțeleg din context. Țeapă, nu înțeleg, deci revin la notele de sub a 2-a pagină.
– Următorul !
Slavă cerului, dacă merge 20 de minute de persoană, mai mult de 50 de pagini nu apuc să citesc, după care promit că o arunc ! Ah… pardon, nu-i cartea mea…
Pe la a 10-a pagină mă simțeam dicționar de termeni japonezi și mai nimic priceput concret.
După pagina 30 am înțeles că citeam povestea unui nene bătrân și singur care sărea din amintiri în realitate.
Ajung la una dintre amintiri unde era el homosexual și îi plăcuse.
N-am mai rezistat, am băgat cartea-n geantă și am fixat minute în șir un punct de pe peretele din fața mea și mi-am propus ca în viața mea să nu mai citesc o carte cu multe „j” -uri și „k” -uri în sala de așteptare !
Amin.
Sunt foarte interesata de carte. Poate totusi ne spui si cum se numeste. Mie-mi plac astea cu multe consoane 🙂
dacă nu ești în sala de așteptare, ce naiba faci cu o carte de consoane ?!?
Pai eu in sala de asteptare citesc carti de consumatie, din alea cu lugu-lugu, cu iubire vesnica etc. Astea cu multe consoane le citesc in liniste, cand nu ma streseaza nimeni, ca sa inteleg ceva din ele. Unde nu mai pui ca nu vreau sa le dau impresia tovarasilor de suferinta din sala ca as fi cine stie ce intelectuala, citind carti de Nobel :))
noroc cu noile colectii aparute la ziare, ca primele care au vazut lumina zilei m-au invatat ce-nseamna sa nu poti termina o carte, cu toata bunavointa de care poti da dovada!