A început cu serii de strănuturi ieri, la muncă.
E pur și simplu minunat când vorbești la telefon cu un partener al societății și începi să strănuți, îți ceri scuze dar nu sfârșești să le termini că iar strănuți, te ții de nas încercând să vorbești dar iar strănuți, și când în sfârșit te potolești îți mai ceri niște scuze că preț de câteva minute n-ai reușit decât să strănuți pe banii omului…
Printre strănuturi au început secrețiile nazale cărora n-am reușit să le fac față până la finalul zilei și mi-am tras un sul de hârtie igienică pe birou. Strașnică afacere ! Pe măsură ce subțiam sulul, coșul de gunoi colcăia de viruși ca-n oala lui Lucifer…
Și-apoi a început o nesuferită de durere în gât care nu mai suporta să vadă nici saliva trecând pe-acolo !… Dar eu nu știam să-nghit decât prin gât și eu insistam și gâtul parcă mai rău se subția și lăcrimam ca un copil fără bomboane la fiecare trecere de salivă…
Mai pe seară m-am pricopsit și cu o durere de cap, dar eram prea epuizată ca să mă cert cu ea, astfel că am luat-o cu mine la culcare, cu gândul că rezolvăm mâine dimineață divergențele…
În timp ce sper că dormeam, visam cărucioare de hipermarket agățate în locul băncilor din roata mare a parcului de distracții. Oamenii se chinuiau să se urce în cărucioare cu tot cu bagaje mari, de parcă ar fi străbătut toată țara în ele. Băi și era un frig…
Era atât de frig încât m-am trezit și am tras pătura pe mine că dârdâiam de-a binelea. După un timp am aruncat-o cât colo pentru că transpirasem și-abia atunci m-am prins că am și febră. Am adormit cu gândul că o rezolv și pe-asta mâine dimineață.
Mâine dimineață mi-am adunat sistemul imunitar divizat în tabere și am ținut o ședință serioasă ca să ne organizăm eficient contra răcelii.
si ati reusit sa va organizati?
stăm ciorchine pe baricade 😛