“dilema” de george topârceanu

Aţi văzut prea bine că la consultaţii
Doctorii te-ntreabă despre emanaţii.
Vor să ştie totul: abundenţă, faze,
Unii le zic “vînturi”, alţii le zic “gaze”.

Dar sã nu vă mire dacă medicina
Studiază astăzi foarte mult “băşina”.
Fiindcă, biologic, pentru toti e clar,
A băşi e-un lucru foarte necesar.

Toată lumea bese, asta-i axioma
Nu intereseazã sunet sau aroma.
În privinţa asta toti sîntem la fel

Floarea nobilimii, preoţi, prinţi, prinţese,
Papa de la Roma bese şi iar bese.
Îns-o chestiune trebuie-nţeleasã
Fiecare bese, dar la el acasă!

Fără martori merge, tare sau încet,
Nimeni nu-ţi dictează să te beşi discret.
Vrei rafale scurte sau prelungi să sune
Treaba ta, eşti liber, poţi să faci si spume!

Şi chiar dacă nimeni nu-ţi stă împrejur,
Poti să beşi în lege, pînă pici in cur.
Eticheta cere, însă, să fii pudic
Bunul simţ pretinde să nu beşi în public.

Ce-ar fi, bunăoară, s-auzi pe cutare
C-a băşit in public doamna nu-ştiu-care
Sau că domnişoara, profesoara X,
S-a băşit în clasă, ieri la 9 fix?

Cum ar fi privite, sau calificate,
Ar mai fi prestigiu, autoritate?
Cine le-ar mai crede fiinţe gratioase?
Ar fi socotite niste băşinoase.

Dar mă-ntorc acuma iar la medicină
Să-ţi rişti sănătatea pentru o băşină?
Să n-o laşi să iasă dacă eşti în public,
Fiindcă eticheta cere să fii pudic

În privinţa asta sînt păreri mai multe,
Cine-ar sta pe toate să le mai asculte?
Astfel, după unii poţi să beşi oricît
Dar să ştii la vreme să le strîngi de gît.

Poţi să fii acelaşi om cu demnitate
De le dai tăcut drumu-n libertate
Asta-i o părere, una dintr-o mie
Dar morala spune că-i ipocrizie.

Ce deosebire între om si cal
Ar mai fi atuncea sub aspect moral?
Când te-arăti în lume demn, gras si frumos
Iar realitate esti un băşinos?

Câţi nu sunt din ăştia care bes de zor,
Parcă ştii vreodată ce-i la curul lor?
Dar rămîne lege că e indecent
Să slobozi la gaze pe eşapament.

Fie, cu morala nu te poti certa
Dar mai vine gazul fără voia ta.
Suieră si geme, cu prelung ecou
Iar tu ai neşansa să fii la birou.

În astfel de cazuri, spune, ce te faci?
Să recurgi la scuze sau să te prefaci?
Din experienţă eu vă spun cinstit
Că nicicînd in viaţă nu am îndrãznit

Să recurg la scuze, ar fi fost mai rău
Sã roşească lumea toată-n jurul meu
Am tîrşîit un scaun, am făcut ceva,
Ca să nu se creadă c-am băşit cumva.

Şi oricît s-ar spune că sînt ipocrit
S-au făcut si alţii că n-au auzit.
Chiar şi-ndrăgostiţii cînd admiră luna,
Cu sau fără voie, scapă cîte una

Dar cu-o tuse seacă, bine regizatã
Sau cu-o melodie mai pe nas cîntată
Fac să se ascundă tot, a poezie,
Chiar şi nedorita, scurtă gălăgie

Ce-a trecut prin maţe şi s-a dus in vînt
Si care ne-ncurcă viaţa pe pămînt.
Dar astfel de cazuri cînd ipocrizia
E asociată chiar cu poezia,

Crime moraliştii nostri le socot.
Căci morala-şi bagă nasul peste tot.
În final, tot omul se întreabă trist:
Să asculţi de medic sau de moralist?

sursa