Sunt atâtea sărbători și zile precise de împărțit sau de făcut pomană, dar cu mâncare aleasă, nu așa… orice, încât am senzația că 25 % din salariile noastre anuale se duc în lumea ălor drepți…
Vede mamaie că din cauza ploilor cireșele sunt la pământ sau le mănâncă graurii, căpșunile au putrezit în apă sau le mănâncă greierii și e săraca supărată fleașcă !
Nici nu știu cum s-o îmbunez ca să-i mai treacă:
– Hai, mamaie, lasă că vezi matale ce pui în farfurie, nu zici mereu că te descurcă Dumnezeu ?
– Ba da, măi maică, dar prea mi-e necaz!…
– Și ce ? Trebuie neapărat să pui cireșe în farfurie ?
Mamaie se uită nedumerită la mine și exclamă de parcă aș fi ultimul prost care habar n-are cum merg lucrurile pe lumea asta :
– Păi bine, mă ! Nu te gândești la morții ăștia că ar mânca și ei ceva proaspăt și dulce ?!… Și-așa șade săracii toată ziua cu țărâna în gură !…
Atât de bine m-a distrat replica ei, încât n-am rezistat să nu mă duc să-i cumpăr cireșe.