E-atât de greu să îţi găseşti cuvintele în faţa unei pagini albe…. E ca şi cum ai face cunoştinţă cu o persoană importantă, pe care vrei să o impresionezi.
Cu ce să atragi atenţia ? Cu ce să-ncepi? Să nu greşeşti, să mâzgăleşti…
Propun să desenaţi copaci pe-o ciornă şi să închipuiţi un dialog şi-atunci când vă simţiţi în stare( nu aşteptaţi să înfloriţi copacul), treceţi la treabă!
Orice începe cu primul pas. Până la urmă cât de greu este? Ce rău pot sa fac? …Ce-am de pierdut? Mai rău de-atât, nu poa’ să fie!
Şi-am început….
Nu respiraţi!
Scrieţi continuu, mai departe.
Tăiaţi (daca e cazul)
Împotmoleală de idei. Să fac aşa… Să fac altminteri…
(Nu-i bai dacă-nfloriţi copacul de pe ciornă).
Şi mergeţi în atac încă o dată, dintr-o suflare( n-aveţi ce pierde! Totul sau nimic!)
Şi-n încheiere… Doamne! Ce încheiere? Cum aş putea să zic?!…
(Aici propun copacul să poarte or curmale, or cercei)
Dar şi-ncheierea-ncepe c-un cuvânt!
Scrie-l odată!!!
Ei, şi ce dacă te-ai răzgândit?! Paranteze, sau liniuţe de tăiere…şi mergi în continuare!
Iată, că ai reuşit!
Ia-ţi ciorna-acasă. (N-o arăta la nimeni, că n-or să creadă că-s curmale!)
Succes în continuare!