eu mănânc noaptea

Fie din cauza alimentației proaste de peste zi, fie că aș putea să am probleme cu scufița sau whatever, am perioade serioase când mănânc noaptea.
Care știți cum e, vă compătimesc.
Care nu, iar vă compătimesc: habar n-aveți ce pierdeți !

Trezitul ăsta din pat + dat iama la frigider se întâmplă când nu ești lucid , creierul nu funcționează nici 1% din procentul de 10% pe care ( sper că ! ) îl folosește peste zi .
Unii profită de această căpială nocturnă așezând în fața grătarelor din frigider fel de fel de mezeluri pe cale de expirare, prăjituri cu gust de frigider sau chestii pe care nu le mănâncă nimeni.

Niciodată nu-mi vine să plâng că m-am îngrășat, cum îmi vine să plâng când constat că am mâncat o farfurie de colțuri plăcinto-fleșcăite, de care nu m-aș fi atins în timpul zilei chit că aș fi crăpat de foame !

Azi- noapte era să plâng de altceva:
Pe la 2 noaptea am deschis frigiderul și am vrut să scot o farfurie cu … naiba știe ce ! …Ie-te că chiar că nu-mi aduc aminte !

Numai că în procesul scoaterii farfuriei din frigider am dat peste coada unei cratițe de sote de ficat.
Pe-ăsta îl știu ! N-am cum să-l uit ! Știți ce culoare are un sote de ficat înșirat în frigider, pe gresie, pe faianță, pe pijamale, pe propriile picioare ?!…
Vă zic eu: are culoarea groazei ! Te scoală din morți, știți cum ?!

După ce-am trebăluit pe-acolo ștergând cale de vreun sfert de oră, m-am dus la culcare.
Pe la ora 3 însă , nemulțumirea stomacului m-a retrimis la frigider.

Numai că de data asta s-a trezit și mama și a venit repejor de la ea din cameră. S-a șocat:
– Iar mănânci ?
– Nu.
– Cum, nu ?
– Nu. Atunci am șters. Acum mănânc.