Puneţi vara rufele la uscat pe balcon . În cât timp se usucă ?
La mine se usucă în 30 de minute- hai o oră dacă sunt ude fleaşcă. Iar dacă le prinde seara se carbonizează.
Când udăm florile ies aburi din pământ. Astea sunt atât de obişnuite cu căldura încât nici nu vine bine iarna şi ele lasă frunze, lasă tot şi ţipă „îmi bag rădăcinile, mie mi-e frig !!!”
Deci e cald şi soare toată ziua pe geamuri şi tavan.
Şi dacă ziua te mai chinui cum poţi, vine noaptea.
Şi se împart frăţeşte suprafeţe de dormit pe jos sau în pat, pentru că nu se poate să dormi 2 inşi într-un pat, că nu simţi curentul inexistent din casă din cauza celui care doarme la margine.
Şi după împărţeala asta se deschid uşile şi geamurile ca la ginecologie şi trecem la somn.
Ora 11 p.m.
Foială. Scârţâit de paturi, foşneli de cearşafuri, oftaturi, aoleo-uri… trosneli de oase pe paturile improvizate pe duşumeaua tare.
Ora 0 a.m.
Rând pe rând, cineva e la baie şi se stropeşte cu apă rece. Eu sunt prevăzătoare şi am un fâs de geamuri la îndemână plin cu apă, ca să nu mă mai ridic.
– Ce naiba faci?
– Dau cu apă…şoptesc speriată.
– E apă fiartă ?
– Nu.
– Şi-atunci de ce sfârâie?
– De la pielea mea încinsă…
Blackie foşneşte în legea ei pe hol. Gâfâie şi nu-şi găseşte locul.
Ora 1 a.m.
Îmi vine ideea să ud un cearşaf şi să-l pun aşa pe mine. Mă ridic.
În drum spre baie, mă împiedic să-mi rup gâtul şi mai multe nu.
Verific.
Blackie a transformat holul mutând tot ce avea în cale până şi-a găsit „răcoarea”. O înjur în gând şi continui drumul spre baie.
Ora 2 a.m.
Nu mai pot. NU MAI POOOOT!! Îmi vine să plâng. Aud conştiinţa aşezată cu mâinile în şold :
„Cum poţi să plângi, eşti nebună ?! Vrei să te deshidratezi complet ?!!”
Are dreptate. Renunţ la plâns.
Ora 4 a.m.
Cred că dormeam… Am început să tuşesc o tuse prelungă, seacă, de-aia care îţi dă maţele afară. De, sinuzita îşi cere drepturile! O aud pe fi-mea:
– Taci sau ia miere ! (eu tuşesc în continuare) Acum !
Mă scol, mă simt prost, îngaim scuze printre accesele de tuse înnăbuşită. Îi pare rău şi fetei:
– Abia adormisem, mami…
Ora 4:30 a.m.
„Doamne, ce mă doare caninul ! De cât timp mănânc miere ?!”
Ora 7:00 a.m.
Aud o voce supărată:
– Te mai duci azi la muncă ? Dacă nu, măcar opreşte alarmele…
Dand la o parte ca m-am distrat copios, ma gandesc ce-o sa faci daca-ti zic ca eu dorm? Am o nesimtire crunta in mine, n-am nici o problema, dorm neintoarsa pana dimineata :))
vai, cât poți să mă enervezi cu somnul tău! >:p
te inteleg perfect din pacate….solidaritatea celor de la ultimul etaj:d…insa fata asta e sadica rau de tot, auzi dorme????cat tupeu!!!!
doarme intenționat, ascultă-mă pe mine …
bai, lasati fata sa doarma, ce vreti, e nascuta vara, s-a obisnuit cu caldura :))
da,
chiar,
şşşşt !
linişte ….
si-acum e randul meu sa ma laud cu hipotermia pe care mi-am indus-o la ultima vizita nocturna la voi in incercarea de a ma racori. drace, nu simteam apa rece pe mine si am tot turnat pana cand mi-au clantanit dintii in gura la 40 de grade! :)))) da, e cald. ba nu, nu e cald. caldura e ceva placut, decent… cine nu stie cum e la voi sa se aseze in soare pe la ora 2 p.m. (pe vremea asta) cu o umbreluta si sa stea acolo. si sa stea… sa stea… sa mai incerce si sa doarma?… brrrr… “confortul” termic din apartamentul respectiv imi aminteste de dupa-amiezele toride de vara cand ma apucau tentativele de a dormi in cortul asezat in plin soare. nu rezistam nici 5 minute. daca s-ar fi vandut bere rece in fata scarii cred ca verile ar fi fost mult mai usor de suportat la voi :))))
de mentionat ca si eu sunt nascuta vara… 😀 a, si cortul era in vama veche, aveam unde sa evadez din cort 😛
ar evada și alții din corturile de beton, dar e plaja la distanță prea mare de pământ 😛
in anii de camin, dormeam cu cerceaful ud pe mine. Luam unu, clatit cu apa, si lasat la uscat atat cat sa nu mai curga apa de pe el, dar sa fie inca usor umed. In 2 ore, trebuia altul, dar ce conta, ca dormisem 2 ore.
Peste 10 ani, mi-am luat aere conditionate. Sac. Apoi am plecat . mai la nord.
n-ai fi așteptat și tu să plecăm mai mulți !… 😀
Nasol . Textul e super funny 🙂 Sinuzita (ta) e nasoala
Eu n-o lasa sa se cronicizeze . Nici daca trebuie sa ma duc in Tibet pentru asta sa culeg plante 😀
Inteleg ca locuiesti la bloc
Nu-mi las sinuzita chiar de capul ei.
Iar în Tibet m-aş duce pentru suflet, plantele pot veni via plafar 😀