– Premiul II se acordă elevei…
Își aude numele, iese din rând și pășește țeapănă către directorul școlii, în aplauzele colegilor.
După ce-și iau și restul diplomele, se întoarce în rând. Vine la mine leoarcă de transpirație și îmi dă mie premiul să-l țin. Mi-l dă de parcă l-ar arunca, de parcă i-ar sta în gât. Are privirea umedă, simt că ar plânge. Clipește des și mi se scuză:
– Mi-a intrat transpirația și în ochi…
Mă uit în ochii ei și văd disperarea mea din copilărie, atunci când munceam ca un câine să fiu prima, dar trebuia să fiu a doua sau a treia, pentru că părinții mei erau simpli muncitori care nu-și permiteau să stea pe lângă profesori…. Nici măcar nu lucrau în alimentație să zici că le-ar fi făcut cadou ceva… Pe undeva, îmi cam uram situația materială.
Am crezut că o dată cu revoluția, am îngropat cutumele epocii de aur. Dar nu, am îngropat doar epoca, oamenii au evoluat al dracului de bine…
Mie asta mi s-a intamplat in clasa I. Dar apoi am schimbat scoala si nu au mai fost probleme. Dar si acum tin minte ca am luat premiul II si i-am spus mamei ca nu am luat premiul I pt. ca eu nu m-am dus la invatatoare cu bomboane si flori. Asa am perceput eu atunci si stiam ca sigur asa e, ca vazusem probabil venind mamici la scoala cu atentii. Mama a incercat sa ma consoleze ca e bine ca stiu eu carte. Trecand la scoala cealalta am luat premiul I pana intr-a IV-a. Iar apoi am dat-o iar pe II, dar nu am zis numic pt. ca cei care au luat-o inaintea mea erau baieti destepti.
ea a terminat a VI-a și nu s-ar muta, are prieteni printre colegi …
După premiere a concluzionat gândurilor ei cu voce tare :
– Lasă, mami, știu eu că never-ever nu te-ai “împrieteni” cu profesorii mei !
de gura mamei (si din ambitie ce-i drept :P) ma luptam ca un caine pentru primele locuri. din clasa a IV-a au inceput sa ma retrogradeze in favoarea a doua fete pe care eu le vedeam intangibile. gandeam: “cum poti fi atat de destept? wow!…” apoi a venit clasa a VI-a, cand diriga a inceput sa ne mute prin banci la fiecare ora de dirigentie si am ajuns si cu cele doua fete in banca, pe rand. asa am vazut cam cat de destepte erau fetele mele… se “inspirau” la greu din caiete si profesorii se faceau ca nu vad… cum nu-mi statea in fire sa fac chestii de genul asta, m-am pus mai abitir cu burta pe carte si am iesit prima in clasele VII si VIII 😀 deci se poate, dar depinde mult si de bunul simt al profesorilor… va tin pumnii la liceu! eu acolo n-am rezistat si l-am schimbat incepand cu clasa a X-a! vai, ce mi-ai rascolit amintirile! 😀
Eu tot liceul am fost a doua, ca eram colega cu fata profesorului de matematica. Mult timp dupa ce am terminat, m-am intalnit la o cafea cu profesoara de franceza, care, parca pentru a se scuza, mi-a zis: “sper ca ai inteles ca nu puteam sa nu-i dam 10”. Macar ea avea bunul simt sa-mi dea si mie 10, ca-l meritam, pe cand altii imi dadeau 9 ca sa-i iasa ei media mai mare. Razbunarea mea a fost la bac si la admiterea in facultate. Acolo nu mai conta a cui esti. La bac am fost prima. Ea a fost a patra. La facultate am intrat de mii de ori mai bine, si ca medie, si ca profil.
Fata ta e uneori prea matura pentru varsta ei. Sunt sigura ca va intelege cu timpul ca n-o s-o mai intrebe nimeni la angajare ce premiu a luat in clasa a doua…E adevarat ca doare, cu atat mai mult la varsta ei. Dar cu maturitatea pe care-o are si cu indrumarile voastre, va intelege ca or sa poata sa-i dea note mici, s-o defavorizeze, dar nu vor putea sa-i ia cunostintele…cu ele ramane si ele sunt tot ce conteaza.
@sany
@sorina
Vai, fetelor, ce mă bucur că existați … :*
d’soara oana oricum e f tare…; ai rabdare pana in a V a ca de acolo se mai diferentiaza lucrurile…si incep olimpiadele(parca):d mai democratice un pic ! una peste alta eu zic sa fii si tu un pic mandra si de tine;) ca doar meriti ca mama (vb reclamei), iar ei o sa-i fie f bine daca o tine tot asa!