E deja târziu. E vară.
Într-un colţ de bloc se leagănă drogaţii, în altul beţivii.
Stau de vorbă cu două mame şi fetele noastre se hlizesc câţiva metri mai încolo.
Aud pe una din fete :
– Mami, noi mergem la magazin să ne luăm ceva !
– Iar ?! sar arsă. Acum 10 minute aţi fost. Gata, ajunge !
Celelalte două mame mă susţin: „Hai, terminaţi că e târziu, hai în casă!” Mă simt bine aşa… susţinută.
Dar fetele nu:
– Haide, mami, că mai vreau să-mi iau ceva !
Mă nervozez:
– E târziu. Gataaa, în casă toată lumea!
Fetele insistă:
– Haaaaide, mami ! Te roooog !
în timp ce fata mea doar priveşte show-ul.
Celelalte mame încep să bâlbâie cu glas moale:
– Bine, dar să vii repede .
– Hai, că ne aşteaptă tac’ tu…
Nu-mi vine să cred cum li s-a înmuiat coloana vertebrală ca la râme.
Îmi iau copila spunând:
– Hai, să plecăm noi acasă ! Restul să facă ce vrea mama lor !
Restul se simt prost şi se grupează spre case.
Urc scările cu fata mea şi o aud cum o umflă râsul:
– Ştii că de fapt tu eşti mama rea, nu ?!
Mda. Bine că restul e mame bune.
Oho, ho, de cate ori nu-i convine ceva, copilu spune ca sunt mama rea. Si asta cam des!
of, ce bine-mi pare că suntem două ! 🙂
eu ii ziceam mamei ca e vitrega…si o ziceam din tot sufletul…ce-si mai facea sange rau, saraca…banuiesc ca toate mamele bune sunt, de fapt, “rele” 🙂
o, da !
Copilu’ imi zice odata ca are doua mame. Pentru ca i-am spus ca e adoptat am ramas putin socata, desi i-am spus de cea care l-a nascut ca e “doamna care l-a nascut” nu am pronuntat mama. Consider ca mama sunt eu si asa tb sa stie. Si-l intreb, cum adica? La care imi raspunde ca eu sunt doua mame: una buna si una rea!
copilul spune ce simte… eu am avut surpriza să-mi spună când era mai mică:
“Nu te-ai săturat să fii şi mamă şi tată ? Pentru că eşti ba iubitoare şi îngăduitoare ca o mamă, ba severă ca un tată”
😀
am şi eu defectele mele…