Vă spuneam că s-au montat schelele de reabilitare la bloc. Acum 3 săptămâni ajunseseră la etajul unu şi au rămas acolo. Văzând viteza cu care merg lucrările mi-am propus să aştept măcar un an de zile şi pe urmă să fac gălăgie.
Nu pricep unde dracu tot dispar muncitorii ăştia, că-i parchează la noi în faţă şi-apoi dispar cete-cete. Vecinii au diverse variante cu „îi mai ia şi în altă parte”, numai că unii spun că-i iau doar într-un loc, alţii că ăştia lucrează concomitent în două-trei locuri. Naiba ştie ! Şi dacă i-aş vedea în altă parte n-aş putea să spun că-s ăştia de la mine, că parcă toţi sunt de-o mamă, aşa arată.
Şi deci mi-am propus să aştept un an.
Şi sâmbăta trecută s-a trezit fata mea mai devreme că o durea urechea, a auzit ea că e sezon de otite şi ar fi cazul să urmeze trendul . Ştiam de ureche pentru că am auzit-o pe la 4 dimineaţă plângându-se la urechea mea:
– Mami, mamiii…
Şi i-am răspuns cu dragoste:
– Şşşşşt !
– Mamiii…
– Şşt!
– Mami, mă doare rău urechea, m-am trezit de durere….
Moaaaamă ! Cum dracu să ai o reacţie maternă la 4 dimineaţa când abia ai aţipit, pentru că până pe la 3 jumate te-ai zvârcolit ca peştele pe uscat de atâta căldură chinuindu-te să dormi la ultimul etaj al nenorocitului ăstuia de bloc ?!?! Durerile astea după ce că produc suferinţă, ar trebui să aibă cel puţin buna cuviinţă să se întâmple ATUNCI CÂND O MAMĂ NU DOARME.
– Bagă şi tu nişte vată cu spirt… n-am altă idee.
Şi m-am întors pe cealaltă parte. Ca o mamă ce sunt. Punct.
La a doua trezire a fetei era deja ora 10.
Şi o aud ţipând în bucătărie (deja-mi închipuiam diverse scenarii de mega-otită ) şi-apoi vine fuga-fuga la mine, frânează, ia poziţie de drepţi în faţa mea …
Şi se pune pe râs. Şi râde, că asta când începe cu greu o potoleşti.
Vă rog să recitiţi ultimul paragraf şi să vă închipuiţi că aveţi parte de un astfel de show abia treziţi din somn, fără să fi băut cafeaua de dimineaţă.
Ei, cum e ? Ce părere aveţi ?
Că-mi plăcea mie felul în care a trecut de la agonie la extaz, nu-i bai, dar… oare ce ascundea această trecere bruscă?!
Şi după ce se termină de râs – cred că se făcuse 10:15 între timp – catadicseşte să mă lămurească:
– Am văzut un nene pe cealaltă parte a geamului… şi am crezut că l-a apucat levitaţia la geamul nostru.
Aha! Deci acum am schele până sus.
Aha! În sezonul de otite schelele cresc pe neaşteptate, iar fachirii voyeur-i levitează de cealaltă parte a geamurilor de la bucătării hrănindu-se spiritual cu aroma viitoarelor cafele şi cu amuzamentul fetelor inteligente cu mame care dorm doar dimineaţa.
vazui niste schele occidentale. Bloc de 8 etaje. Scheme pana dus. DImineata, plec la 7 de acasa – schelele goale, acopereau fatada blocului, bloc cu 2 scari. Ma intordc de la munca, la ora 17 nu mai era NICIO urma de schela. Cand au demontat si au si plecat cu ea?
P.S. pe santierul asta vazui maxim 7-8 muncitori.
şi între timp au şi lucrat sau doar au montat şi-au demontat ?
nu stiu 🙂
Nu am fost acasa, eram la serviciu. Atat ca la 5, cand am ajuns pe balcon, am un soc: e ceva schimbat. Si apoi imi dau seama ca a plecat schela de pe fatada din fata.
dacă s-ar lucra străzile din România cu viteza montării schelelor !…