definiţia bârfei

A fost o vreme când am vrut să urmez Facultatea de Drept, aia la care se băteau cinşpe inşi pe loc la vremea aia şi aş fi învăţat bucuroasă la istorie şi locul şi anul în care s-a descoperit nu ştiu ce ciob, dar soarta mi-a dat ocazia să văd cum se desfăşoară procesele în tribunalele din România şi am zis : „pas ! hai lasă, că nu vreau să fiu părtaş la aşa ceva!”.

Am rămas în schimbul dorinţei mele de adevăr cu o meteahnă, aceea de a nu da credibilitate unei versiuni până când nu ştiu şi cealalată variantă a poveştii. Abia apoi le dau un numitor comun, altfel… e ca şi cum aş „lua la cunoştinţă”… e doar pe post de bârfă.