febră musculară

După fiecare week-end rămân cu febră musculară până marţi, dar nu pentru că aş rupe aparatele de la sala de fitness dacă oi avea aşa ceva în drumurile mele- că şi dacă aş avea nu cred că aş presta, ci pentru că de luni până vineri prestez muncă de birou, iar în week-end muncă fizică la mamaie.

Am văzut gutuiul plin ochi de poame şi m-am speriat că o să fie iarnă grea, va să zică trebuie scoase cât mai multe munci la lumină până nu se strică timpul, astfel că, dacă de obicei febra musculară mă ţinea până marţi, uite că acum s-a făcut vineri şi eu încă merg la fel de dezordonat ca Pinocchio pe vremea când nu băgase zâna viaţă-n mergătoarele lui de lemn.

Ei, vezi ? Eu n-am parte de-o zână de-asta, pe mine m-a pricopsit Dumnezeu cu Zâna Mamaie, care după ce că muncesc, se mai şi supără pe mine că nu vorbesc şi că nu prea o bag în seamă. Păi cum s-o bag în seamă ? Eu nu sunt Napoleon să muncesc şi să vorbesc în acelaşi timp, eu stau concentrată să iasă bine, că ce naiba ? Doar la muncă mai fac pe Napoleonul, dar acolo îmi permit să greşesc, acolo nu e-n curte la mamaie… Şi mamaie îşi permite să mă sune când sunt la muncă, ştie că de acolo am şanse să vorbesc mai mult cu ea:

– Săru’mâna, mamaie !
– Să trăieşti fata mea ! Mi-a zis mă-ta că şi acum te dor picioarele, aşa-i ?
– Aşa-i, mamaie, nu mai trece febra asta !
– Hai las’, că vii tu mâine încoace, are mamaia grijă de tine !…

Da, ştiu. Are mâna grea Zâna Mamaie, ştiu că la un masaj pe ceafă rămâne muşchiul în urma mâinii ei numai carne tocată, îţi dai seama că dacă mâine ar avea grijă de mine, de frică ar fugi febra de pe picioare cu tot cu muşchi?! şi cu femururile aferente ?!?

P.S. Data viitoare voi face câteva exerciţii fizice de încălzire pe marginea terenului de viţă de vie, văd că e foarte importantă încălzirea.