Pleacă Mixu cu mamaie să cumpere mâncare pentru găini. Oh, ce bine ! În sfârşit, e linişte în curte, sinceră să fiu mi-aş fi dorit să o ducă undeva, cât mai departe, pe la munte eventual şi s-o ţină pe acolo să vadă ursu’, că e tare bine să nu te mai frece nimeni la melodie când te apuci de-o treabă: „şi-aia când o faceţi?”, „da’ n-aţi putea să faceţi mai întâi aia ? …”
Şi cum spun, retul ne bucuram de linişte, câteva ore a fost chiar OK. Din păcate, a adus-o cam repede înapoi. Mamaie ne povesteşte într-un suflet, înainte să se aşeze jos şi să trântească bastonul lângă ea:
– L-a sunat unu’ pe Mixu şi după ce am luat mâncare la găini am mers la ăsta, cică-s prieteni, stă două comune mai încolo.
– Aha, îl ştim. Şi?
– Şi ce vorbeşti ? Era o înmormântare lângă băiatu’ ăsta de-l cunoaşte Mixu’ şi lume acolo ca la balamuc, şi-o grămadă de babe care veneau la ăsta la magazin să-şi ia câte ceva de-ale gurii.
– Da bre, ştiu, are magazin, restaurant…
– Da, făi maică, şi-o grămadă de vilă în spate !
– Aşa-i.
Se aşează mai bine pe scăunel, care trosneşte sub greutatea ei şi reia povestirea.
– Şi băiatu’ ăsta a crezut că sunt una din babele de la înmormântare, şi l-am întrebat şi io „pă ce-ai făcut măi maică, atâta avere?” şi ce crezi că mi-a zis ?
– A tras mult mamaie, de douăzeci de ani munceşte ca un câine, mănâncă te miri ce, aleargă toată ziua.
– Stai să vezi, că io când l-am întrebat, mi-a răspuns în nervi : „Pe droguri, mamaie !” Nu zici că am crezut ?
Ne-am umflat un râs de-am rămas fără aer, iar mamaie ne făcea semne să ne potolim că n-a terminat:
– I-a zis Mixu, „bă, nesimţitule, nu ţi-e ruşine să vorbeşti aşa cu ea ? E MAMAIE !” şi-ăla către mine: „aoleo, iartă-mă bre ! n-am ştiut , iartă-mă, am crezut că eşti una din babele de la înmormântare că m-am săturat de ele, toate mă întreabă cum am făcut avere”.
Râdeam toţi cu lacrimi. Mi-era milă de mamaie:
– Păi bine, bre, ce-aveţi cu omu’? Cum vedeţi unu’ că strânge, vă roade pizma !
– De, făi maică, zicem şi noi, că am muncit toată viaţa şi n-am ales nimic…
Mai trosneşte un pic scaunul sub ea şi încheie:
– Da’ nu zici că mă băgase la idei ?
– Adică?
– Adică să mă apuc de treabă cu droguri ?!
Următoarea isterie de râs a ţinut cam un sfert de oră.
:)) Casa tot o reparaţi, via aţi cules-o, vezi ce plantaţi la anul :)) Clasic a la mamaie, dacă nu-i curioasă nu-i sănătoasă. Aşa intră omul la idei – sau măcar aşa mai uită de ele dureri 🙂
plantăm de-alea ilicite :))) s-o scăpăm pe mamaie de grijă
Mamaie are spirit de intreprinzator si o buna cunoastere despre ce are trecere pe piata 😀
Mixy, e foarte adevarata concluzia care se oglindeste oarecum in povestea ta
Am observat si eu ca MULTI romani,mai multi decat….in alte vremuri -au o placere personala in a socoti fara motiv si fara probe ca cei care au mai multe ar fi facut avere furand sau inselandu-i pe altii.
Iar mie mi se pare trist si inutil sa generalizam asa
Mamaie ilicita? Stii care ar fi avantaju? Ca n-ar banui nimeni niciodata :)))))
uite ca la asta nu m-am gandit :))
Bune idei are mamaie. Ai vazut ce de bani fac astia? :))