“află cât mai ai de trăit”

Vine la firmă factura lunară a operatorului de telefonie mobilă.
Se mai găsea şi înainte câte o cârtiţă responsabilă cu urmărirea apelurilor din grup, nu care cumva să suni părinţii din provincie sau fetele fierbinţi de pe telefonul de serviciu, dar de când e criză se măsoară fiecare pipetă de benzină folosită, cafeaua devine lux şi… pentru că n-are cine să contorizeze hârtia igienică, se preferă la angajare bărbaţii.

Şi iau factura şi-o duc la cârtiţa noastră. Reacţie:
– Ceeeee? Atât de mult a venit?!? Iar se joacă ăştia jocuri pe mobil?

Pentru că reacţia a atins acute vocale, s-au ridicat sprâncene întrebătoare prin firmă.
– Cine s-a jucat?
– S-a mai jucat cineva până acum?!…
– Putem să ne jucăm pe telefoanele astea?

Şi vine şi secretara noastră mică…. ba nu mă, asistent manager +alte 3 cuvinte pe acelaşi post, şi zice:
– Eu sunt de vină, recunosc.

Făcuse o altă prostie recentă, deci ne uitam cam cu milă la ea:
– Dar ce-ai făcut?
– Păi….Am vrut să aflu cât mai am de trăit, şi zicea să dau 3 euro la sfârşitul testului….
Se pierduse de tot, dar pe mine mă frământa altceva:
– Şi-ai aflat cât mai ai de trăit?

Mi-a aruncat o privire luuuungă şi pleoştită ,de căţel bătut, că-mi venea s-o iau în braţe :
– Hai, mă…chiar aşa rău e?

Ea dă din cap aprobator, oftează din greu, numai că scena nu emoţionează şi cârtiţa atentă, care întreabă:
– Şi dacă e 3 euro, de restul până la 12 euro ce-ai mai aflat?
– Nimic…
– Cum nimic??
– Nimic altceva….dar am repetat testul de mai multe ori, că tot nu-mi venea să cred….