eşti fan brânză?

În poartă opreşte nea Petre, ăla care vinde carne : „hai, tanti, să-ţi arăt marfă proaspătă !”
Mamaie o pune pe fi-mea să-i aducă bastonul şi o iau amândouă uşurel către poartă. Omului i se lungesc urechile pe drum: „haide, bre, că pân-acum vindeam la tot satu’ !”

– Ho, mă, ce te grăbeşti aşa ? Ce-ai bun acolo?
– Uite, am nişte brânză, producţie proprie !
Fata e fan brânză, salivează deja, dar mamaie se opreşte-n loc pentru că nu poate să râdă şi să meargă în acelaşi timp:
– Ce brânză faci tu, măăă !… Brânză de ierpure ?!

Strănepoata o trage de mânecă:
– De ce-i zici, bre, aşa ? Brânza-i pasiunea mea !
– Stai să vedem cât e de bună… Dar de unde să facă ăsta brânză, fata mea, că el are fermă de porci !
– O fi cumpărat omu’ vaci, oi, ce te bagi ?

Mamaie dă din mână a lehamite:
– Fugi de-aci, că nu cumpără zgârie-brânză ăsta animale dacă n-are cheag întâi !
– Ce cheag ?
– Bani ! Ăsta-ntâi scoate bani şi pe urmă face producţie, mie-mi spui de el ?!

Dă mamaie roată maşinii omului şi cumpăneşte marfa mustăcind din nas.
– Cât o dai ?
– 15 de lei kilu’ !
– Câââât ? … face mamaie. Hai, Petre, că te-ntinzi la caşcaval !
– Ce, bre, e mult ? În piaţă e şi 20…
Aia mică îl aprobă:
– Da, mamaie şi la noi e cam 18 lei.

Mamaie o pune repede la punct:
– Ia uite la tine, nici nu ţi-a picat caşu de la gură şi –ai învăţat să alegi brânza de zer, ‘ai ? (apoi către nea Petre ). Mă, afaceristule, o iau, da’ cu banii la pensie.
– Nu mai stau bre cu banii daţi pe datorie…
– Hai mă, că noi suntem prieteni vechi ! Sau las-o cu 10 lei, na !
– Bre, dă-o-ncolo de prietenie, ştii cum e, frate, frate, dar brânza-i pe bani !
– Cum dracu’ să nu ştiu ? Da’ zi mersi că iau, că şi-aşa mai frumos pute o bucată de săpun de casă decât brânza ta ! Hai că uite, iau 2 kile că mi-e milă de tine,să nu zici c-ai bătut drumul degeaba, ia douăjde lei de-aici…

Mamaie ia marfa, omul împătureşte banii şi zice cu năduf:
– Hai, bre, că n-am făcut nicio brânză cu matale ! Parcă-ai fi evreică, zău aşa !
– Du-te opt și cu-a brânzei nouă, că m-ai făcut să bat atâta drum să mă târguiesc cu tine-n mijlocul şoselei !
Omul se îndepărtează, iar mamaie şi fata se întorc pe aleea din curte.

– Mamaie ?
– Ă?
– Unde e căţeaua lu’ vecinu’, aia de-o ţinea legată la poartă ?
– E-n săptămâna brânzei, maică !
– Unde ?!?!
– E… la nuntă.
– La ce nuntă ?

Se-ncruntă mamaie, nu ştie cum să-i explice fetei:
– Cum ziceţi voi, mă ? Când umblă după câini…
– Aaaa… e-n călduri?
– Aşa, fir-ar a naibii de căţea, că nu-i nicio brânză de capul ei ! Să vezi ce mă ceartă mă-ta când o auzi ce vorbesc cu tine !
– Maaaamă, mare brânză ce-am vorbit noi !
– Ai şi tu dreptate, dar ţine cărarea aia drept, că ai intrat în noroiul ăla ca-n brânză şi dacă nu ne ceartă de ce-am vorbit, de noroiul ăla tot ne-o certa, să ştii !…

Articolul este scris pentru SuperBlog 2012 şi vă las acum, sunt invitată la o plăcintă cu brânză !