– Mamiiii, miroase a plăcintă !
– Eroare ! N-ai zis să-ţi sculptez dovleac de Halloween ? Îl coace lumânarea din el.
– Să văd ! Să văd ! Uau, ce urât e! Pune-i toarte, că plec cu el !
I-am încropit nişte toarte din sârmă veche, apoi şi-a înşfăcat dovleacul să plece la o mini-petrecere.
La uşă a mai încercat o dată:
– Şi… o plăcintă, ceva ?
– Mâine… azi jupoi bucătăria pân’ la glet.
– Happy Halloween, mami !
– Dacă zici tu…
Deci, am jumulit bucătăria.
Voi cum aţi petrecut ?
Dovleac cu toarte n-am mai vazut.
Am petrecut prin casa – cu Horthy în timpul zilei, cu Rollingul in timpul serii, cu Mos Ene în timpul nopţii.
Nu m-a vizitat nici un strigoi.
pe mine cre că mă bântuie azi ceva, că mi se întîmplă numai fenomene stranii
E dragut dovleacul tau :)))
Noi nu tinem sarbatori de-astea “pagane”. Glumesc, n-am nicio treaba ca-i pagana sau importa(n)ta
Cand sunt in tara mergem la Luminatie si atat. Nici vorba de dovleci si placinte . A, gateste mama diversedar placinte ioc
ce e Luminația ??
M-ai innebunit, nu se poate sa nu fi citit pana acum despre Luminatia din Ardeal :)))
ba da, dar nu știam că îi spune așa 😀
iti cedez eu o tava…ca sunt simtitoare 🙂
rectific…cedez o bucatica…atat se mai gaseste :)))
mersi de amabilitate 🙂 , dacă bucățica aia e cât o juma de tavă, mă deplasez rapid 😀
Am invatat, da? unii se pregatesc continuu… :-w
… ca n-au incotro 😀 (hope you missed my smile)
trecem și pe la tine
Iar imi este pofta de placintaaa 😀
șșș, lasă că păpăm la alții 😉
Ma gandesc sa ma folosesc de modelele tribale de pe dovleacul tau, pentru un nou tatuaj. :))
Acum te-ai hotarat sa dezbraci bucataria, cand a venit frigul? Nu ti-e mila de ea?
draga mea, ce-i făcut e bun făcut!
Sunt eu de vină că au terminat ăştia reabilitarea ?!
Oare bucataria a iesit tot atat de stirba?… ;)) N-am nicio treaba cu sarbatoarea asta, nu inteleg farmecul sperieturilor asa cum nu inteleg de ce as viziona un film horror 🙂 Pe de alta parte am inceput sa iau parte la traditie, m-am aprovizionat cu ditai dovlecii pentru gradinita ca nu ma hotaram la unul, si da-i si cara… si pana acum nici n-am reusit sa vad ce-a sculptat educatoarea… pardon, fii-miu! 😀
cu siguranţă că tot un bu-hu-huuu a sculptat 😉