M-am săturat de toţi meseriaşii din lumea asta – cu sau fără firmă – cu sau fără pfa . N-am dat de nici unul care să nu fie nesimţit, prost, retard, necalificat (nu neapărat toate la un loc).
M-am săturat să retuşăm după ei, să bibilim noi ce nu fac ei.
În plus, am o prietenă drăcoasă din cale-afară, aia montează şi baterii de chiuvetă.
– Fată, tu ştii să dai glet ?
– Bineînţeles.
Deja nu pot să o sufăr, pentru că am şi eu o problemă cu tencuitul şi gletuitul. Şi-am întrebat-o:
– Cum de-ai învăţat, suflete?
– Eh, draga mea, nevoia !… Ştii că al meu e gelos de moare. De câte ori aduceam un meseriaş în casă – că el nici măcar atâta lucru nu făcea – începea scandalul că mă culc cu ei. De sila scandalurilor sau a bombănelilor lui, am învăţat să fac şi pe dracu’ ! Am spălat-o pe mă-sa când a murit – nu care cumva să interacţionez cu ăia de la funebre. Aam învăţat să fac pâine – să nu-mi facă vânzătorul cu ochiul. Ştii ce n-am învăţat să fac ?
– Există ceva ce nu ştii să faci ?!
– Tampoane ! Nu ştiu să fac tampoane, dar sper că în curând n-o să mai am nevoie !…
Râdeam cu lacrimi. Cam râsu’-plânsu’-aşa, iar ea m-a atenţionat:
– Fată, nu mai râde, că ştii că a avut două atacuri cerebrale, jumate e căzut în freză, e legumă, dar nu uită nici când ia tratamentele să-mi spună că am întârziat 5 minute de la muncă şi sigur am vreo şustă…
– Bine, dar la ce trafic e în Bucureşti acum !….
– Ha ! Păi stai să vezi, că dacă ajung mai devreme înseamnă că m-a adus cineva cu maşina…
O ştiu de-un car de ani. Drăcoasă, muncitoare, strângătoare şi devreme acasă. Are un boboc de fată de 18 ani care se rujează în lift, când iese din casă, să n-o vadă tac’su.
De câte ori vine la mine, vine pe fugă, în pragul uşii, pentru că „şi-a cerut voie” doar pentru o fugă…
Pentru mine, ea e ca o gură de aer proaspăt. Dacă a ţinut la el…
Eu am însă problema mea:
– Sper că nu toate femeile care dau glet învaţă de nevoie…
– Ba să ştii că da. Nu mi se pare o activitate de dragul căreia să leşini de plăcere. De obicei o faci de nevoie, ca mine, sau că te saturi de meseriaşi proşti sau din lipsa banilor… În orice caz, abia aştept să văd în câte luni de zile termini tu de gletuit apartamentul. Ţine-mă la curent, te rog, o să mă distrez pe cinste !
Iar esti optimista ca vom trece de 2012 😀
LOL ce mesaj subliminal :))))
vad ca treaba cu meseriasii este intr-adevar o meteahna nationala. Am putea-o folosi drept brand de tara! :))
abia a trecut mămăliga testul brandului național, până la meseriași !… 🙂
Pacat ca locuiesti asa departe.
Abia astept sa cunosc o femeie care stie sa dea cu glet
la anu, da ?
Anu-ăsta mă potolesc curând – și aștept Crăciunul 🙂
Voinicel, tu nici n-ai nevoie de sala sa te menti in forma! Cand o sa termini apartamentul iti dau o bere ca unui voinic destoinic 😛
pentru berea aia o să dau zor 😀
Tu eşti o reclamă vie pentru feministe 🙂 Of course că femeile pot face orice, dar este mai bine să-i “capaciteze” pe bărbaţi 🙂 Prietena ta trebuie să-l fi iubit foarte mult pe soţul ei… Eu cu geloşii nu mă-mpac defel. Iar să muncesc fizic atâta :)) cred că aş muri înainte să termin.
Mixy nu e o imagine buna pentru feministe, e prea… masculina! ;))
😛
Sa stii ca noi anul trecut ne-am mobilizat si am facut toate reparatiile prin casa, am dat si cu lavabil, am lacuit, am vopsit. Am facut tot ce era de facut, cot la cot cu baietii mei. Nu am patit nimic si mi-au ramas banii in casa.
băieţii mei trag chiulul, parcă eu n-aş avea ce face…
Pingback: de planuri, dor de duca | mixy.ro