Mi-am propus să nu mai fac fapte bune în stația RATB, mai ales după ce-am pățit-o astă vară cu dinții femeii ăleia recuperați de sub autobuz.
Ei bine, azi dimineață băteam pe loc o Ciuleandră pe gheața din stație ca să mi se încălzească ciorapii din pingele și-o văd pe o femeie lângă mine descheiată toată la geacă, cum hrănea porumbeii și vrăbiile de pe trotuar cu pâine uscată dintr-o pungă de-a ei.
Mi-a atras atenția crăcănătura gecii ei, că-mi imaginez că bufeurile nu te țin chiar așa rău în priză în toiul iernii. Pe de altă parte, văzându-i geaca, mi-am adus aminte când la câțiva ani după revoluție vindeau bișnițarii pe la toate colțurile geci d-astea și țipau în gura mare că e geacă din puf de pinguin.
Știu că m-am certat o dată cu un vânzător insitent pentru că prea mă trăgea de mâneci să cumpăr și l-am întrebat câți pinguini au belit de pene pe lumea asta, dacă numai pe taraba lui ghiceai o rezervaţie de pinguini împăiată-n interior de geci.
O colegă de-a mea își cumpărase deja și după prima spălare se-adunaseră toți fulgii grămadă la poalele gecii. Când a văzut ce cotoare de pene ies prin căptuşeală din grămada aia, a jurat că pinguinul a fost struț, da’-n fine !… m-am luat cu vorba… Să revenim la pinguina care hrănea păsări.
La un moment dat doamna pinguină scapă o bucată de pâine mai mare jos, păsările se bulucesc pe ea și se ceartă (în speță vrăbiile, că astea-s țigănci la grai), doamna se apleacă, se ridică și dă cu capul în balustrada instalată de primărie lângă stație – probabil singura utilitate a balustradei înşirate de jur împrejur.
zboiiiiiing !!…
Măi, m-a durut sufletul. Ecoul ăla prelung de fier lovit și de cap vid mi-a strâns inima. Am făcut un pas către ea, prima intenție fiind să o ajut să frece locul ăla, să pună un pic de zăpadă acolo… Dar am rămas locului pentru că mi-am adus aminte de facerea de bine de care spuneam în introducere și zic “îmi iau vreuna peste ochi, poți să știi ?” …
… însă i-a căzut femeii căciula în spate și o luau oamenii în picioare. M-am aplecat și i-am dat-o:
-Doamnă, v-a căzut căciula
Probabil că mulțumirea sufletească de a fi ajutat-o totuși cu ceva mi se citea în priviri, pentru că mi-a mulțumit răstit:
– Te bucuri că m-am lovit, huh ? Da-ți-ar Dumnezeu și ție !
Am rămas cu gândul să vă îndemn să aveți grijă pe cine și cum ajutați, nebunii nu mai sunt de mult ce credem noi că ar trebui să fie. Și se înmulțesc.
Și am ajuns speedy la muncă și când am deschis în viteză una din ușile interioare (că eu numai în viteză pot să circul), ușa s-a oprit din deschidere, iar eu i-am tras un cap cu poftă, berbecește. Nu știu când și-a pierdut ușa asta una dintre balamale, că ieri n-am buşit-o.
Mi-am recuperat căciula în chicotelile colegilor și am adăugat gândului de mai devreme către voi:
da, nebunii se înmulțesc. Și mai nou, se pricep la voodoo.
Ai lipici la nebuni? In astfel de situatii nici nu stii ce sa zici!! E bine ca iti pastrezi umorul, poate e singura solutie …
nu vezi ? m-a pricopsit Dumnezeu cu junghi și neamuri și pinguini pe stradă :))
ha…am patit si eu ceva de genu’ 🙂
nu am zis ha…de la ha ha…asa ca sa nu-mi zici si tu ca m-am bucurat de usa luata in freza !!!
mersi, apreciez 😀
O simplă coincidenţă, nu cred în voodoo.
Dar am luat aminte să nu ajut posesorii de geci pinguinoase 🙂
așa să faci, mai ales că e posibil să dai de de-ăștia prin nord pe-acolo 🙂
In general ai un “dar”: cand cineva da de o belea intri si tu repede in ea daca razi, cred ca de acolo ti se trage… Universul a crezut-o probabil pe batrana ca radeai de ea ;))
înseamnă că trimit semnale eronate universului, știi tu, treaba cu atracția universală. La mine e un mare fsss
:)) Era un film “Toate mi se-ntâmplă numai mie” cu Bud Spencer. Cred că se aplică în cazul tău, referitor la nebunii peste care dai. Dar da, cred că se prinde când ţi se “urează” din suflet… Eu n-am fost de foarte mult timp în Bucureşti, dar nu-mi amintesc să fi fost atât de mulţi şi agresivi. Ori o-i fi avut eu noroc, mai ştii!
of, termină, că filmele de genul ăsta îmi merg la suflet ! :))
ia să faci bine să mai treci prin București, măcar să facem o probă 😀
Si tu nu ai dat leapsa mai departe? Nu le-ai urat nimic colegilor care radeau? :))