Citisem la un moment dat într-o carte de aikido „nu te băga sub elefant în timp ce cade”.
Știu că vi se pare logică zicala și ilogic să citesc o carte despre arte marțiale, dar dați vă rog vina pe Mixu.
Ori de câte ori amețește mamaie și vrea să cadă, îmi vine în minte zicala asta. Pentru că nu pot s-o ridic nici tăvălit, nici îmbrâncit, nici târșâit, cât despre a cădea ea peste mine… băgați imaginație !
Mă sună mama supărată:
– A căzut mă-ta mare !
Ca s-o îndulcesc puțin, mă-ntind pe scaunul de birou de la muncă să mai dezmorțesc spinarea și zic:
– Hopaaa !… iar se mărită !
Nu gustă gluma mea și mi-o trântește franc:
– Și-a rupt mâna ! Așteaptă salvarea… îți dai seama ? Mă-ta mare mâna ruptă și- afară cod galben de ninsori și viscol ! Și… ( multe altele, casnice și financiare de-ale familiei, cu care nu vă stric ziua de vineri)
O las pe mama să se îmbarce de drum și-o sun pe mamaie:
– Săru’ mâna, mamaie, iar călcași în străchini ??
Se pune pe plâns:
– Oooof, mânca-te-ar mama, păi io am vrut ? Ceasu’ rău, maică, uite așa n-o să mă mai găsiți ! Să vii cu sor’ ta la mine, că nu se știe de azi pe mâine ce-o mai fi, măcar să apuc să vă mai văd, maică !
Mai bine nu mai dezmorțeam spinarea, că se făcuse acum praștie, leșinase șira când am auzit plânsul bătrânei. Băi și are un talent, pe moment te face din om-neom ! În fundal însă, aud o voce liniștitoare de femeie și-ntreb:
– Cine-i, bre, cu matale ?
– A, cin’ să fie ? Geta .
Geta e o vecină de-acolo, care cred că bate-n 60 de ani. M-am bucurat că e acolo lângă ea și-i ține de urât până vine salvarea. Mamaie uită de bocit și i se adresează Getei bombănind șoptit:
– Dacă io te învăț, nu te-nvăț de rău !
Mă bag în vorbă:
– Ce-o-nveți, mamaie ?
– Ei, ce s-o-nvăț? Trăiește rău cu prostu’ ei. Să-l lase dracu’ și să ia un partament bun, să aibă grijă de ea la bătrânețe !
– Partament ?!? Cum vine asta ?
– Da, maică, cum vine fetele alea în etate la imisiunea Jumătatea ta și după ce plânge își ia bărbați buni acolo…
– ?!?!
Mamaie bagă de seamă că nu mai am cuvinte la capătul liniei telefonice:
– Mai ești acolo ? Ai înțeles?
– Da, mamaie, adică se duc vădanele să-și ia parteneri de viață…
– Aaaașa, așa !
Bat darabana pe birou …. De obicei eu glumesc pe tema asta cu mamaie, dar dacă se uită la emisiuni de-astea și își sfătuiește vecinele mai tinere atât de… eficient, probabil că ei îi pare foarte rău că e prea bătrână și nu mai poate. Încerc:
– Mamaie ? Nu-i așa că ți-ar plăcea să te mai măriți o dată ?
Suspinul ei se-aude-al dracului de sincer:
– Eh !
Fata draga scrie macar un volum din memoriile lui mamaie asta, ca e pacat de ea :))
ar fi un volum plin de povețe 😀
Ei, şi-acu te faci peţitoare pt mamaie sau o laşi să se descurce singură?
stai să-i treacă umărul și-i fac o listă
Saracuta, cine stie dupa ce-a alergat ea prin curte de s-a ales cu cotul vraiste
Sa ii treaca repede ca banuiesc ca mai are de mers la multe pomene 🙂
a amețit și a căzut, că de alergat… ar vrea ea să alerge. Are umărul dislocat și e înfășată și pe burtă și pe spate. Nu cred că-i mai arde curând de pomeni, dar văd că-mbie fetele întru succes 😀
Şi să nu uităm că mai are şi să-ţi dea ţie o tzuică 😀
la Hapi, adică
:)) Andreia, ce memorie ai !
Simpatica foc mamaie a ta… ma bucur sa o cunosc prin povestirea ta 🙂
fii binevenită !
Pingback: Articole recomandate | Gmxul
Offf, saraca mamaie! Asta ii lipsea acum, un umar dislocat…
Si macar nu a apucat sa mearga la emisiunea aia, poate gasea si ea un suflet de om. :))
Pingback: mamaie, m-a mușcat cățelu’ ! | mixy.ro