Auzisem într-o vreme un zvon cum că ar trebui să existe și un birou de bun-platnici, așa cum există cel de rău-platnici . Chiar îmi doream să existe așa ceva, adică dacă tot te scremi să-ți dai datoriile cu atâta dobândă înapoi, măcar să simți un soi de respect, ceva.
Sufletu !
De curând am întâlnit un fost-coleg care mi-a lăsat o singură amintire: poprirea pe salariu la un credit de prin 2004. Îl găsiseră recuperatorii angajat la noi și ne-au înfipt poprirea sub nas. Avea de restituit credit+dobânzi+ penalități. Adică sume!
În 3 luni și-a dat demisia de-acolo.
Și-l întâlnesc recent -de fapt mă recunoaște el și-mi spune cine este – și dau și eu semne că l-aș recunoaște:
– Aaaa…. tu ești ăla cu poprirea! ( păi dacă numai asta îmi aduceam aminte?!)
– Da, eu sunt ăla…
– Și?… Ai scăpat?
– Noooo, păi până mă găsesc ei, schimb locul de muncă. De vreun an și ceva n-am mai auzit nimic, cred că m-au uitat….
Eu nu credeam că l-au uitat.
Dar pe mine mă rodea rău invidia cînd îl vedeam că se simțea foarte bine că a folosit banii băncilor și de atunci le fentează, iar eu trebuie să bat drumul până la bancă să dau 1,74 lei – restanță datorată inflației, că altfel mă bâzâie în telefoane și mesaje de mi se acrește și risc și să intru la rău-platnici!…
O fi bine?