Cât am stat acasă, am primit o educație “aleasă” de la mama la capitolul religie: de câte ori venea preotul acasă ușa îi era larg deschisă și eu îi pupam și mâna, nu numai crucea, la îndemnul palmei care îmi împingea ceafa (deh, mamele!…).
De când m-am mutat cu consoarta situația s-a schimbat: ușa rămânea închisă și se făcea liniște în casă. Inima îmi bătea cu putere: Vai, dacă-ar știi mama…. Cum am însă dubii moderne vizavi de chemarea preoților, am uitat repede întâmplările de genul ăsta. În ianuarie a venit iar preotul cu Boboteaza, și îmi afirmasem intenția de a îi deschide, că o dată la un secol nu o fi foc! A fost rândul soțului să aibă palpitații! A nimerit însă când dormea unul dintre copii, așa că am zis iarăși pas.
Zilele astea a venit iarăși! Cum Andrada urla pe lângă ușă și Mihai a fugit la ușă țipând în gura mare “să deschidem să vedem cine e!”, am deschis. Era diaconul: “preotul!”.Preotul nu se vedea.Zic “cu ce ocazie?” (mi-a ieșit!) “Începe postul Paștelui!”. Văzându-mi privirea încruntată și ușa care se închidea încetișor, a șoptit încurcat… “Închideți până când vine, că se face frig în casă…”
Vine și preotul. Mă uit că are aspect de clubbist, dar acum am intrat în horă, joc. Ambii copii rânjesc ca la circ! Sunt simpatici. Ating amândoi cu buzele crucea înfiptă în botic și trecem la sfințire… Preotul începe să cânte, iar eu îmi fac curaj… Hai că poate totuși e preot.
Mihai: “heeei, ce tot arunci cu apa aia pe-acolo așa!?!” Zâmbetul preotului se lațește.
Eu: “vedeți pe unde călcați…” Preotul se oprește din cântat și ia seama la ce-i pe jos.A ratat jucăriile la milimetru. “Lăsați că nu-i nimic…”,spune el schimbând camera.
Deschid ușa dormitorului copiilor: 3 pături pentru fiecare friguros/sobiță în parte zac claie peste grămadă. Dau să așez una… hai, lasă! Sunt prea multe. Preotul deja nu mai cântă, oare de ce?…
Îl las să se descurce singur în dormitorul lui tati și nu vreau să mă gândesc ce e acolo! Poate nu e totuși așa de grav, că zilele astea am mai trecut pe-acolo… După ce pleacă preotul văd o pereche de pantaloni atârnând jumătate în pat, jumătate pe jos. Plus niște tricouri care împodobesc decorul. A, da, au fost și copiii cu mine pe-aici…
Scot portofelul ca la piața și îi întind o sută dând să îl întreb dacă e bine. Îi ia cu o privire solemn pironită în față! Deci e bine…
Închid ușa. În sufragerie îl văd pe Mihai călare pe canapea cu un prosop în mână: ștergea peretele!
“A udat! Uite, e murdar!”
Mă întreb de ce nu am lăsat preotul în casă mai demult…
Mişto 😀
În locul popei puneam în loc de apă ceva colorat, să aibă Mixu ce spăla 😀
D-aia se cutremură babele cucernice când intru eu în biserică :))))
De data asta nu e vorba de Mixu, postul e scris de Sany.
Oricum, bine că nu ești popă, zugrăveai casele oamenilor ! :))
Eu una m-am prins, dar trebuia sa fi spus si tu, ca nu toata lumea iti stie pe de rost vasta increngatura familiala 😀
să știi că mă gândeam să fac o pagină cu un arbore genealogic =))
Ar trebui
Dacă e bărbat e Mixu, chiar dacă-l cheam Mihai :)))
Mixu e nume generic de mascul., Mixy sunt personajele feminine iar pe copii îi cheamă cum vor ei 😀
Doamne, cum te inteleg (daca m-ar auzi mamaie ar zice ca sunt pacatoasa)…la voi n-a venit cu Martisorul? Ca prin alte parti a venit 😀 astept sa vina si cu 8 Martie, atunci poate ma gandesc sa deschid si eu 🙂
Pe bune?
Auzi, dar ce face popa când vine cu “8 martie” ? 😀
De 8 Martie popa ar trebui sa-ti dea martisoare…..un clopot legat cu fundita, o cadelnita legata de gat tot cu fundita…ceva de genul
Draga mea, Michelle, sunt convinsă că nici eu nici Sorina nu ne gândeam la clopot pentru 8 martie ! :))
Da’ ce vreti voi mirenelor sa vi se lege cu fundita? 🙂
Clar, aşa e-n martie, se lasă cu fundiţe 😉
Nu stiu, n-auzi ca inca astept? Dar de Martisor n-a venit cu nimic, tot pe luat era pus. Intr-un fel ma oftic ca n-am prin evenimentul (a venit la maica-mea), ca pe bune in loc de bani ii dadeam un martisor, macar sa aiba mamaie de ce sa ma faca pacatoasa 😀
Interesant: să-i dai popii un mărțișor palmat, ca pe o șpagă. Vai, asta chiar trebuie făcută!
La mine dacă i-am refuzat de 2-3 ori, nu au mai venit.
Dar poate dacă ar veni popa, m-aş mobiliza şi eu să fac ordine 🙂
Corect, ordine se face după trecerea cu sfințirea 😉
Cand a intrat baiatul meu la scoala si a descoperit ca are ore de religie, mi-a cerut explicatii. I-am spus ca unora le este mai usor sa treaca prin viata avand convingerea ca cineva acolo sus ii protejeaza, iar altora le place sa fie pe picioarele lor, sa simta ca sunt puternici. I-am povestit pe scurt cam tot ce stiam despre religii. Atunci a decis ca el este ateu. Au trecut 12 ani si nu si-a schimbat parerea. :))
Noi nu deschidem niciodata usa pentru preot, desi pe blogul meu dau impresia ca deschid oricui suna. :))
Haha! Poate dacă preoții ar avea ceva spirit de agenți comerciali, ar deschide și ateii 😀
Corect! Daca as avea banuiala ca vor sa imi ofere ceva, nu doar sa ceara… :))
Intra Je furioasa ca un uragan in scara blocului, citeste la avizier: “venim cu …….(completati dupa pofta inimii: craciun, ajun, pastele cailor) la orele 18 trecute fix”…
Je ajunge in casa, da cu ochii de Iubire si-i zice urmatoarea poezie: Azi bem bere, ca e Ajunu`/pastele/craciunu`…in oras…la sase…vine popa!!!!
Frumos motiv de ieșire =))
Credeam că la avizier anunță numai citirea indexului la lumină, trebuie să mă uit mai des ! :))
:)) misto!
Probabil la 5.30 tot blocul era la bere….nu? Sa vina popa si sa gasesca un bloc intreg gol…asta da distractie! Iar toti locatarii la coltul blocului stand de 6 cand pleaca popa.
Dacă-i un popă cubbist, poa’ să facă o manevră şi să se prezinte cu busuiocul sfinţit la o bere :))
De doi ani nu-i mai deschid popii ca-mi iriga toata casa, nu scapa nimic, se duce si in garaj, sa binecuvanteze masina.Dar inainte il primeam, aveam totusi un minim respect pentru el ca om, e batran si foarte constiincios iar parintii mei au fost prima pereche casatorita de el.Plus ca eu l-am intrebat cand eram mica la ce scoala sa ma duc sa ma fac preoteasa si omul a crezut ca are o enoriasa precoca si evlavioasa dar l-am lamurit ca scopul preoteniei mele e sa mananc multa coliva si sa-mi zica lumea:saru-mana, coana preoteasa’…cand i-a intins crucea lui fi-miu ultima data el, cu gura plina ca era la masa i-a zis :nu, multumesc, nu servesc”…Suntem o familie cu mult respect pentru ortodoxie!:))
:)) Da, văd ! Tot e bine că la voi iriga casa, popa al nostru cred că plătește mult metru cub de apă, că e busuiocul ăla uscat ca o mătură !
Apa e scumpă, ce ştiţi voi?! 😀
Acuma si tu mai Mixy! Trebuie inventat busuiocul cu furtunel economic. Sa stropeasca numai 2 picaturi…sau tu ce vrei? Sa-ti ude rufele pentru calcat?
Ce face criza asta ! Sfinţire la pipetă ai pomenit ?!
Pai da mai Mixy ca eu sunt purtatoare de ochelari si m-am dus si eu la o slujba si a venit popa cu ditai mopul de busuioc si cand a inceput sa dea in dreapta si in stanga, eu fiind cea mai aproape am luat toata galeata de apa in fata. Si stergatoare de ochelari inca nu s-au inventat! Eu le-as inventa pe langa cadelnita, pipeta de apa sfintita!
Mama, ce ma distrez citind comentariile voastre. A tunat si v-a adunat!!! :))