Mai spuneam bunăoară că nu-mi ajung 24 de ore pe zi. Aș vrea să mă și relaxez în astea 24 de ore zilnice sau măcar în week-end. Am încercat în vacanța de iarnă să nu fac nimic, dar atunci m-am căptușit cu niște boală și mi-a fost greu să mă bucur de nefăcutul nimicului.
În leapșa asta cu care mă aleargă Vienela sunt întrebată dacă sunt dependentă de online. Primul răspuns care mi-a venit la gură – că mie așa-mi vin răspunsurile, înaintea gândurilor și pe urmă mă mir de ce a crescut fauna de porumbei în București! – a fost că nu. Pot să ajung acasă și să mai deschid calculator/laptop peste 2-3 zile. Uneori am niște chestii infime, un scan de trimis, un nu știu ce, dar dacă pot, le trimit și mâine. Rețelele de socializare mă obosesc teribil, de multe ori îmi doresc să stau la o șuetă și ba am treabă, ba uit că am vrut să stau la șueta aia și s-a răcit obiectul discuției, dar îmi aduc aminte să intru din când în când ca pentru… mail, mă mai întreabă oamenii câte ceva și n-aș vrea să-i las chiar cu ochii-n soare.
În rest, dacă depind de online înseamnă că sunt dependentă? Adică facturi, banking, treburi, mailuri, proiecte, poze, filme – la care mă folosesc de online – duc la dependență? Dacă-i așa, am încurcat-o. Ar fi a doua după fumat, dar ar fi mult mai bună. Pentru că dacă online-ul e o treabă în primul rând utilă și-abia apoi distractivă, la tutun nu-i nici una, nici alta.
Voi cum stați cu on-line-ul? Dependenți până-n măduvă?
Ce idee buna, Mixy! E atat de usor sa spunem ca nu suntem dependenti, ca doar treburile importante ne tin in online mai mult decat in offline. :))
Deci e dependenţă ? 😀
Datorita jobului …….recunosc SUNT DEPENDENTA! 🙂
Da, dar ai venit şi cu scuză 😉
Nu sunt dependenta. Pot foarte bine sa stau fara net, cel putin cand ajung acasa nu mai deschid laptop-ul. Am fost dependenta de online, dar mi-am dat seama ca nu imi aduce nimic bun, si ca trebuie sa ma mai ocup si de mine si familia mea.
Așa fac și eu, dar pare că e o linie destul de subțire între dependență/independență…
La mine e clar dependenţă – la servici, acasă, blog, facebook … În plus nu mă uit la televizor şi văd filmele online. A devenit dependenţă de când am preferat să caut în dicţionarele online în loc să apelez la dicţionarele pe care le am acasă (şi sunt multe…). Plătim facturi online, aflăm noutăţile şi ascultăm muzică. Este adevărat că probabil mă pot rupe, câteva zile, dar aş reveni la aceleaşi obiceiuri.
Așa mă rup și eu și revin cuminte în același loc 🙂
M-as putea rupe cateva zile, dar cred ca sunt putintel dependenta..vizionez filme, seriale online, ascult muzica online, citesc bloguri, stau pe facebook. ma joc pe facebook.
Aha! M-am lăsat de hoc pe facebook pentru că prea eram fruntașă și o luasem în serios. Deci eu sunt liberăăă ! :))
Asta nu-i dependenţă, Mixy, e semn că suntem moderni!
Păi am un blog care mă trage mânecă, poştă electronică,
mesage de citit şi trimis, bloguri de citit şi comentat,
filme de văzut, muzică de ascultat…
Nu vezi câtă treabă am? Cum de pui astfel de întrebări?!
Mă ţin tare să nu prea folosesc Facebook-ul, că cine ştie unde ajung…
Mama lui de modernism!… 🙂
Răspund cum am răspuns şi la Vienela – sunt dependentă până la un punct şi, deocamdată, pot controla punctul 🙂
Îmi pare bine că poți controla punctul, mie îmi cam joacă înaintea ochilor :))
Nu consider ca sunt dependenta, in sensul de proasta dependenta (addiction). Pur si simplu multe dn activitatile mele, profesionale, hobby, utilitare, etc… se desfasoara prin online. De vazut filme, nu imi place sa vad pe computer. De jucat, nu prea ma mai joc. Deci, am treburi serioase in online… :lol:. Cred ca nu e dependenta 🙂
Așa zic și eu, “treburi serioase” nu se împacă bine cu termenul “addicted” ;;)
Am fost într-o perioada in care stateam acasa. Acum sunt mult mai putin dependenta in sens negativ si mult mai dependenta pozitiv.
Inainte stateam pe facebook, tweeter, etc, acum invat limbi straine si citesc stirile.
In plus, aflu o gramada de chestii inaintea celor care nu citesc sursele mele de informare, doar pt ca citesc bloguri. Adica sunt mai informata decat cei ancorati in realitate :))))
Nu e cel putin paradoxal?
E.
Și nici nu te sufoci cu sursele de informare 🙂