Era o vreme când mă relaxam la filme și abia așteptam ceva nou. De la o vreme însă, de când piața abundă de filme și există posturi de televiziune axate pe gen, vizionez filme trase la xerox în care prevăd ce urmează, prevăd finalul sau pur și simplu subiectele și efectele speciale sunt trase de păr, de mă scot din pepeni. Nu mai vorbesc de comedii, de drame sau filme de familie, sunt unele atât de jalnice, de patetice, de nu mă hotărăsc în ce proporție mi-e milă sau silă de oamenii care și-au adus contribuția la ele.
Îmi plăceau filmele de acțiune. Pe vremuri erau antrenante, chiar dacă mă enervau ăia împușcați că se țineau de burtă, urlau ooooo ! (adică auuu ) și cădeau apoi spectaculos pe jos. Când își dădeau palme se-auzea în fundal de parcă se accidentau două Dacii 1310 .
În vremurile noastre se practică din ce în ce mai des câte o fâță bătăușă dacă nu în rol principal, măcar într-unul secundar, fâță care invariabil are un sutien dantelat pe sub sacou și când bate de stinge sau împușcă, iese și dantela în prim-plan. Mai ales că prim-planul acum rulează cu încetinitorul, 3D, că dacă n-ar fi fost Matrix să dea valoare mișcărilor corpului omenesc, mai pupau ele o laie la scene de-astea!….
Și-am pornit să vă spun, pentru că ieri am râs la o scenă de-aia cu sufletul la gură. Era în film o polițistă cu fustă mini de piele pe ea și își legăna șoldurile priponite la capăt în tocuri înalte, în timp ce căuta suspectul în penumbra zidurilor ! Avea tocul armei prins pe lângă maieul decoltat, sub subțiori, și se legăna seducător cu arma în mână. Privirea cruntă, concentrată, era singura trăsătură care trăda faptul că era în misiune, că dacă se mai uita și languros de-a lungul armei !….
Măi, și m-am pus pe-un râs!… Și-am zis al naibii să fie, probabil în adolescență am avut vreo viziune că vor ajunge polițistele super-sexy pe tocuri, de-am ferit cu atâta grijă Academia de Poliție!
Cine aleargă mai repede – o poliţistă americancă pe tocuri sau un poliţist român burduhănos? 😀
Depinde după cine/ce 😀
Nu imi aduce aminte! Seara de seara ma asez in pat, cu telecomanda in mana si caut ca proasta un film care sa imi atraga atentia macar pentru cinci minute. Nu gasesc niciodata! Asa am ajuns sa stiu absolut orice despre animalele lumii. Ma uit doar pe National Geographic. :))
Da, dar au început să aibă și ăștia niște documentare !…
L-am vazut ieri pe Robin Williams alergand cu tot cu suncile de om de 60 de ani. A fost…interesant. Mai ok decat un film fara șpil.
Actorul ăsta e interesant oricum, poate face orice atâta timp cât e el 🙂
Eu m-am uitat la Django – şi am realizat că este primul film al lui Tarantino care imi place, chiar dacă subiectul este neverosimil, iar sângele curge tot gârlă din oameni. Dar a fost bun. Pe de altă parte am văzut şi o comedie neagră a regizorului Martin McDonagh “Seven psychopaths”. Părerile sunt împărţite. Credeam că e comedie, dar este cu totul atipică. Actorii joacă bine, scenariu mi-a plăcut uneori – şi totuşi, per total filmul mi s-a părut aiurea. Părerile specialiştilor cinefili sunt împărţite. Necazul e că mie nici Tarantino nu-mi place şi Martin McDonagh este comparat cu Tarantino, ca stil de regie. Se pare că a făcut un debut excelent. Eu nu ştiu decât că în loc să mă relaxez la un film, am stat să-l analizez şi să încerc să-i înţeleg mesajul subliminal. Este ciudat când la final tragi concluzia că … n-a fost pe gustul tău, indiferent de mesajul transmis. Asta înseamnă că oricum am pierdut 2 ore. Dar de acum mă voi feri să spun cuiva că vreau să scriu un scenariu despre psihopaţi, ca prietenii mei, în încercarea de-a mă ajuta să nu devină ei înşişi criminali şi psihopaţi :))
Despre restul … ce să-ţi spun – nu mă uit la televizor de foarte mult timp pentru că filmele sunt de categoria B şi cele bune le-au reluat de mult prea multe ori.
Si eu ma inscriu in randul celor care fac zapping cu telecomanda seara de seara!
Mai nou prefer sa ma duc sa alerg, in loc sa stau cu telecomanda in mana plimband posturile.
La alergătură parcă nu mă îndemn să pornesc 😀
Am renuntat demult la filme.Doar daca au o idee deosebita ma mai captiveaza.Ieri am vazut ceva interesant pe HBO, cum timpul poate deveni moneda, totul se convertea in timp si tot asa se platea pana ce ajungeai cu ceasul pe 0 si mureai instantaneu. Sau puteai aduna milenii…Existau si banci de timp. Prefer documentarele.
De un an tot recomand si eu acest film. Este unul din putinele care m-au atras in ultimii ani. 😉
Și mie mi-a plăcut IN TIME (http://www.imdb.com/title/tt1637688/?ref_=fn_al_tt_1)
De la o vreme, nu mă mai atrag nici filmele selectate şi trase de mine.
Abia la câte un serial mai am răbdare să mă uit.
Iar televizorul îl mai folosesc doar uneori, să văd ştirile de seară…
Ăoeleu… ce de oameni plictisiți !
Din câteva zeci de filme pe care le “zappez” pe site-urile de specialitate, rareori găsesc câte unul mai de Doamne ajută. Altele pur şi simplu nu mă atrag. Ca ăla despre Abraham Lincoln de pildă. Probabil că de vină e cantitatea impresionantă oferită acum. Mi-amintesc că pe vremuri am văzut o mulţime de filme slabe, înceţoşate de atâta folosire, traduse ca naiba de Irina Nistor, dar care aveau “calitatea” că erau altceva decât ce ne “dădeau” la televizor.
Da, și acum suntem intoxicați. Vrem idei bune, nu filme 🙂
Doar de pe net imi aleg filmele si cateodata stau 30 minute sa citesc chestii pe cinemagia , ca sa-mi dau seama daca mi-ar placea sau nu :doh:
30 de minute? Wow ! Ce răbdare ai ! Mie îmi spune un om de încredere: “E bun filmul”, eu o iau de bună, iar la final îi dau dreptate sau îl alerg 😀
Şi eu fac la fel, Hapi. Dar tot poţi, după cum vezi, când este vorba de un film în care părerile celorlalţi sunt împărţite – tot pot să dau de un film destul de … ciudat, până la urmă.