De ani de zile spune că ţine şi ea post pentru că le aude pe mamaia ei şi pe mamaia mea că aşa se face. Bineînţeles că de fiecare dată a rămas cu „zis”ul, cu „făcut”ul e mai greu: de fiecare dată apare câte o ispită de plăcintă cu brânză, o ciocolată or mai ştiu eu ce, dar toate apar din vina altora şi tot vina altora e că pică ea în pierzanie degustându-le. De nişte zile încoace însă zice că-i duce profa de religie la spovedanie şi e foarte posibil să îi ia iar preotul la trei-pă-zor că de ce n-au postit cu sfinţenie înainte de împărtăşit, că ei sunt mari acum la 13-14 ani ai lor.
Rămâne deci singură acasă ieri şi mă sună la telefon. Ascultam şi nu prea, pentru că munceam pe brânci – aşa se face înaintea unui concediu de câteva zile, întâi trebuie să pleci leşinat în concediu, pe urmă te bucuri – bine, nu te bucuri – iarăşi bine şi te întorci înapoi şi-o iei de la capăt în aşa fel încât să-ţi iasă pe nas. O ascultam deci vâjâind cu nişte bibliorafturi pe braţe să le pun în cutii carton de arhivare:
– Maaaami, eu vreau să ţin post şi voi vă bateţi joc de mine. Nu e nimic de post în frigiderul ăsta decât iarbă şi eu iarbă nu mănânc ! Uită-te şi tu: ştevie, fasole verde, ceapă verde, ceapă verde, ah, ba nu, ăsta cred că e usturoi, dar ce contează? Tot verde e! A zis mamaie că avem pateu de post, dar nu-l găsesc… Ho-paaa!… Mami?
– Da…
– Am spart un ou, să nu mă spui lui mamaie. Îl adun pe urmă. Aha, hai că uite, am găsit şi pateul. Pfuah, ce bine! Mor de foame ! …. Î!… Î!… Mami, nu pot să-l desfac !!! N-are cheiţă şi cuţitul se îndoaie în tabla asta! Mami, mor de foame lângă el !…
Spiritul meu de superman se vede deja lăsând totul baltă şi alergând acasă să-i desfacă fetei cutia de pateu, dar n-apucă spiritul să întâlnească gândul cu fapta, că:
– Mami, am rupt cuţitul !!
Mă-nfurii:
– Ia dracu un cuţit mare, ce limbric de cuţit ai luat ?!
– Mami, de ce drăcui? Nu mai ţii post ?!
O ignor şi răspund în telefonul de la cealaltă ureche:
– Mă scuzaţi, doamnă, nu vă spuneam dumneavoastră ci fiicei mele… da, nu prea se descurcă singură acasă, rămâne să vă trimit actele scanate pentru garanţie…
– Am mai spart un ou! Măi, mami, cum pune mamaia asta ouăle de cad toate, zici că plouă când deschizi frigiderul ?!?!
– Cum dracu’ cauţi cuţit în frigider?! Nu doamnă, nu dumneavoastră, da… vorbim pe mail, la revedere! (zdrang receptorul)
– Iar ai zis cu „d”!! Căutam alt pateu, cu cheiţă, dar ciu-ciu că nu-s decât de-astea nasoale. Fii atentă, mami, i-am înţepat tabla de 3 ori şi tot nu pot să-l tai!
– Înfige cuţitul în el!
– Aaaau! L-am înfipt un pic în mână, are ceva?
Spiritul meu de smurd-uist ar da o fugă nino-nino până acasă, să evalueze pagubele de pe mâna fetei, dar n-apucă spiritul să întâlnească gândul cu fapta, că:
– Mami, am spart al treilea ou!!
– Ce dracu’ cauţi iar în frigider ?!
– Să văd dacă e caşcavalul de post, mami, de ce drăcui?!
Are dreptate, de când e post drăcui de zici că mi-am luat pepinieră de de-ăştia şi-i pomenesc de parcă nestrigaţi nu cresc, dar şi-asta cu postul şi mâncarea ei mă scoate din toţi pepenii. Şi-n timp ce insist să îndop hârtii în nişte dosare sătule pentru că nu mai am unde să le bag, apoi îmi prind degetele într-un clipboard care abia aşteaptă să mă prindă, ascult cu telefonul priponit între umăr şi ureche cu gând să fac un torticollis de cartea recordurilor până mâine.
Fata mea se descurcă în continuare:
– Vezi că am folosit prosoape de hârtie ca să şterg ouăle şi s-a cam golit sulul de prosoape. Tu cumperi altul, eu duc gunoiul să nu vadă mamaie dezastrul, da, mami?
– Bine. Dar tu tot nemâncată eşti, nu-i aşa?
– Of, da, măi mami, am înţepat pateul ăla de arată ca o sită şi tot nu pot să-l desfac. Îmi fac nişte cartofi prăjiţi…vreo 2-3. Sau mai bine 4 cartofi, că uite, sunt cam mititei.
– Şi dieta?
De data asta se enervează ea:
– Ce dietă? Ce dietă? Păi şi post şi dietă?! Mi-e foame mami, dă-o naibii de dietă!…
– Aha!!! Tu de ce afuriseşti ?
– …
– Acum nu mai ai glas, ă ?
– Păi da, măi mami, dar eu n-am zis cu „d”.
“Păi şi post şi dietă?!” ROTFL
Pai… mai bine dieta, fara post… Macar iti poti pomeni pepiniera fara sa-l superi pe sefu’ de sus prea tare, plus ca ai muuult mai putine restrictii 🙂
E bine macar ca nu asociaza notiunea de “iarba” si cu alte produse de origine vegetala, dar mai putin acceptate de societate (e drept, alea rareori se mananca) 😀
Aşa-i. Şi, da, ar fi mai bună o dietă, am observat că postul împătrăţeşte omul !
:)) bati cumva apropouri???
:)) Esti incredibila mixy. Ai putea sa scrii lejer o carte cu “aventurile” voastre 😀
Ho, că nu s-a tăiat! 🙂
=)) Si, cum stati cu postul?! Eu ma duc la cules de papadii… :))
Prost mersi. Am mâncat deja de 4 ori până acum (şi-acum aş mânca “prânzul”), dar la păpădie n-aş ieşi, numai când mă gândesc că-i spune şi “băşina porcului”… bleah, nu, chiar nu pot.
Eu am incercat-o mai intai pe animale. Doar in cazul in care ei nu mananca tot, ma sacrific. =))
voi vorbiti serios,mancati papadie? :))
Uita-te la niste emisiuni culinare… vei vedea salata de “basina porcului” la mare pret… 😉
aaaaa….. ce fraiera sunt.eu ma gandeam la floarea galbena si nu imi dadeam seama cum naiba sa mananci asa ceva.acum stiu merci! 🙂
Placerea mea perversa… asocierea dintre porc (animal nu prea curat), flatulenta (fenomen urat mirositor legat de digestie defectuoasa) si salata gustoasa (hmmm… mie imi place, dar unii ar putea fi mai pretentiosi) 😉
Hai sa iesim din post cu niste momite de porc… sunt dementiale cand sunt servite fierbinti si insotite de o farfurioara cu feliute de unt, un castronas cu frunze de patrunjel si destul piper (negru, rosu sau alb, dupa cum va dicteaza bolta palatina, limba, esofagul, stomacul, bila si ficatul)… plus un praf de sare de mare (nu uitati de iod, ca sa nu faceti gusa endemica) si un vin bun, preferabil rosu…
Nevasta-mea va face sarmalute in foi de vita pentru ocazia asta, asa ca, desi n-am tinut post (si nici dieta)… va urez pofta buna la papadii si momite in timp ce salivez discret la propriul meu comentariu 😛
Eu chiar am mancat in Italia salate de “basina porcului” si mi-au placut la nebunie. Problema este ca la noi porcul se bese prea amar si este greu de mestecat. :))
Am inceput sa rad atat de tare ca a venit tata sa vada daca sunt oki:)). Puteai sa ii spui sa isi faca o supita de legume:))
Nu mă ascultă 😀 Poate reuşeşti tu s-o faci să înţeleagă că legumele nu se reduc la ceapă verde, deci ar trebui să presteze cu spor.
sa stii ca si eu cand tin post vorbesc mai multe prostii,cred ca ala cu cornite isi face datoria luara-l naiba ups….vezi?iar am zis-o
Eu vorbesc atat de urat si spun atatea rautati incat daca imi lipsesc astea din repertoriu, cei care ma cunosc cred (de multe ori pe buna dreptate) ca sunt bolnav >:)
eeee hai ca nu e >:) chiar asa de negru!
eu vreau sa ies din post cu un tort mare mare cu multa frisca si sirop. =P~ carnea nu e chiar favorita mea dar sa sti ca am mancat momite la bunica mea si chiar au fost bune.
eu vreau să ies din post cu 20 de ouă+cozonac+cola
pai are dreptate…si voi…numai verzituri ? :)))
Cu multă pâine, ca să ţină 😀
Zic pas la papadie, dar ce-a insirat Mixy Jr ca aveti in frigider, suna bine. As manca 3 boluri de salate pe zi (a se citi : pasc ca vaca pe pasune). Nu tin post ca nu ma pot abtine si oricum sunt scutita fiindca o alaptez pe vitelusa de fii-mea. Dar serbam sfarsitul postului tinut de altii cu cozonac facut de mine (asa, ca sa ma laud :D) + o tarta cu fructe si frisca + tiramisu, cu care vine la descantat matusa. Phiii, sa tot pun burta la cale!
Aoleu, ai zis “tiramisuuuuu” :(((((
Eu sar peste faza cu postul aducându-le mereu aminte celorlalţi adagio-ul că nu-i păcat ce bagi în gură, ci ce scoţi pe gură… 😀
Aşa mai spune fata mea că ce fac eu e regim alimentar dacă nu mă rog la biserică 😀