o să fie ca-n ’54

Cocoşul trece cu un piept important prin faţa găinilor cocoţate pe scările din coteţ. Astea-şi dau coate şi se umflă de râs nervos prin aripile degerate când văd cum dârdâie de frig pieptul important al cocoşului !

– Dragele mele – începe grav cocoşul – nici nu apucăm să ne dezgheţăm târtiţa şi pintenii după codul portocaliu de ger, şi ne aşteptăm la fenomene meteo extreme şi cod galben de ninsori abundente şi viscol!!!!

Rumoare printre găini, nu mai râde nimeni. Or de frig, or că se simte în sfârşit ascultat cu atenţie, cocoşul înţepeneşte şi mai bine în piept şi continuă cu ochii bulbucaţi:

– De aceea, trebuie să fim în alertă… foarte bine pregătiţi!! (cocoşul păşeşte cu paşi mari, măsurând coteţul înainte şi înapoi) . Nimeni nu iese din coteţ până când nu ne lasă baba… aţi văzut ce-a păţit Înspicata că a forţat uşa pe lângă piciorul babei şi-a murit ca proasta degerată în zăpadă…
„Da’ fată, ce tută şi-aia, o găsise claustrofobia şi goana după aer! ” – murmură o găină. Cocoşul o vede şi se uită urât la ea. Asta tace. Cocoşul se întoarce să vorbească. „ Am auzit c-a dat-o şi la televizor, era cu roţile-n sus în zăpadă”…

– Linişte! ţipă cocoşul. Apa caldă pe care o aduce baba o vom bea pe rând!!! Se face tun foarte repede şi nu reuşeşte să mai bea nimeni dacă vă mai îmbulziţi aşa! Deci bem pe rând, să apucăm să bem măcar câţiva dintre noi…. Menţinem în continuare măsurile de austeritate în privinţa grăunţelor …

O găină dolofană şi bătrână îi taie cuvântul:

– Auzi, mă?!… Pe tine te plăteşte baba să ne ţii flămânde?… Ţi-a promis viaţă veşnică?! Ia zi !… Ne-ai împuţinat raţia la o mână de boabe degerate pe zi de nici nu pot să trag un găinaţ găinăresc, mai vrei şi producţie de ouă pentru export pe frigul ăsta că altfel ne pune baba în oală….
– Aşa e !! Aşa e, are dreptate !! sar şi restul de găini trezite la realitate şi se crează o forfotă de fulgi îngheţaţi cu zgomot de sticlă spartă…

Găina bătrână continuă încurajată de gaşca de la peluză:

– Acu’ vii cu vrăjeala cu codul de viscol! Ia mai du-te dracu’ cu măsurile tale şi bagăţi-le bine, că şi-aşa numai gura e de tine, în rest nu mai eşti bun de nimic!
– Ha-ha-ha ! şi restul de găini.
– Hăhă! şi cocoşul pitic şi tânăr.

Cocoşul se-nfurie de-i pocnesc fulgii din obraz de nervi:
– Sunteţi nişte proaste!! Toate sunteţi proaste!! Eu personal am auzit-o pe babă când a zis că o să fie iarnă ca-n ’54!
– Adică cum vine aia, domnule cocoş? întreabă mieros o puicuţă.
– Adică cică era zăpadă de 4-5 metri înălţime !!!
– Uoaaaa… vai! …. I-auzi, soro cum e iarna ca-n ’54!…

Se creează mare vacarm, toată lumea se impacientează şi-şi dă cu părerea, c-o să fie foamete mare, că dacă nu mai poate baba să-şi facă drum să ajungă la ei? Nu mai bine s-ar ruga de ea să le facă provizii? Ba da, dar ele sunt găini, şi-ar mânca tot în prima zi şi pe urmă ce-or să facă?… Mare necaz le paşte…

– Domnule cocoş! Domnule cocoş! Şi ce-o să facem iarna ca-n ’54, domnule cocoş?… mai întreabă puicuţa, dar cocoşul n-o aude, fiind ocupat să răspundă la alte întrebări în timp ce încearcă să măsoare înălţimea coteţului, că nu-şi dă seama până unde o să fie zăpada.

– O să facem copii ca să ne încălzim ! îi răspunde cocoşul pitic.
– Aoleu! Cât timp?!
– Până ne dezgroapă autorităţile ! mai zice piticul lăsându-şi şmechereşte creasta pe-o parte.