Vocea României

Îmi pare bine că noi, oamenii suntem diferiţi, pentru că ar fi culmea să avem toţi aceleaşi gusturi şi păreri excepţionale ca ale mele :))))))

Se întâmplă destul de rar să mă uit la televizor, şi în general o fac în urma unei vizite în care oaspetele e de-a dreptul şocat la vederea prafului de pe televizor!! (nu sunt eu de vină, eletrocasnicele au prostul obicei să atragă mult praf !). În schimb, mă prinde când e un show reuşit, sau un film pe care n-am reuşit să-l văd şi e cotat peste 5 pe IMDB.

De ceva vreme însă, urmăresc Vocea României, pentru că mi-e drag să aud atâtea voci bune într-un loc, la mine în ţară.
Dar s-a cernut sita şi au rămas cei mai buni.

Acum…cred că nu mai e chestie de care e cel mai bun, ci care e cel mai bine cotat pe piaţă. Deja se vede cum votăcioşii merg subiectiv pe care cât de bine este cunoscut sau pe propaganda care se face în jurul unui concurent. Atunci când majoritatea a rămas cu un gust amar după primul show „Românii au talent”, şi mulţi au spus că primul loc a fost ocupat de Ţuţu de milă, s-a creat un precedent care-şi urmează tiparul.

Ar face bine cei 12 concurenţi rămaşi, să facă „băi de mulţime” , să ofere mici şi bere gratis, pixuri şi tricouri cu ei, combinaţii făină – ulei, excursii pe la mănăstiri…e o gamă publicitară destul de variată pentru atragerea publicului. Ăla care se vinde cel mai bine şi vine cu o poveste emoţionantă în prag de sărbători, va fi Vocea României.

Pentru că publicul nu se emoţionează să pună 2 euro pentru o campanie de ajutor case de copii / bătrâni ( pe care nu-i vede nimeni că fac foamea sau problemele de sănătate pe care le au ! ), cum se îndoaie la o poveste ecranizată în Seara de Ajun în care românul, om de rând ,talentat, dar nevoiaş, caută să răzbească pe culmile succesului aidoma tiparelor gen Bill Gates.

Cei care văd clar, obiectiv, mustăcesc pe margine şi nu iau atitudine, lăsându-le cuvântul celor… mulţi, şi nu mă refer numai la Vocea României când spun asta . Şi-o să ajungem să punem o emblemă de vocea ţării pe aşa un vârf, de-o să umblăm numai cu ochii-n pământ de ruşinea vârfului !