Am împrumutat titlul melodiei lui CARGO pentru că toată săptămâna trecută m-am trezit cu melodia lor în cap. Şi ca să fie treaba-treabă am mers sâmbătă seară la un concert în aer liber în Piaţa Constituţiei să-i văd, să-i ascult, ca să-mi treacă.
Aşa cum unii dintre voi declară că-şi beau cafeaua citind mixy să se distreze, eu mă trezesc cu o melodie în cap care mă chinuie al dracului o vreme şi singura posibilitate de a scăpa de ea e să o ascult până mi se ia. Să vedeţi ce mişto e când mă trezesc în cap cu Mărie şi Mărioară/ ia un par de mă omoară…
De melodia asta însă nu mi se ia, dimpotrivă. Şi nu mi-e clar de ce mi-e dor…
Auzi, mă?
Nu mai suntem ca acum 18 ani să sărim de fund în sus la fiecare chestie care ne deranjează, să mă cert cu tine şi să disperi că mă dau jos din maşină pe DN sau pe autostradă, să nu mai ştii pe unde să te întorci, mort de grija mea, pentru că pe DN e linie continuă şi mergi kilometri până poţi să te întorci şi alţi kilometri până mă găseşti pe mine. Eu aş mai face-o… tu n-ai curaj.
Unde sunt zilele de neţărmurită afecţiune când pişam ochii ca un şcolar repetent dacă nu ajungeai la timp acasă sau nu sunai sau nu şi nu?…. Nu mai sunt, pentru că acum nu mai vreau să fierb, mi-e cald.
În timp au început grijile, dragostea a tăiat stomacul în două de foame şi mie mi s-a aplatizat romantismul până l-a adus la poziţia de şnur, ca femeia fără ţâţe, fără cur, iar ţie… fir-ar al dracu’! Ţie ţi-a omorât copilăria. Tu vrei poezie… dar eu vreau să fii nebun, da?
Şi-atunci de ce te miri că ne certăm ca dracii când nu iese treapta de la mamaie? Da, da! Nu-ţi aduci aminte? Când ai turnat beton în cofragul ăla leşinat pentru treaptă, să poată mamaie să intre mai uşor în casă, şi l-ai priponit în nişte cărămizi fărâmate fără să te gândeşti că eu sunt împiedicată şi o să dau peste el…. Şi bineînţeles că am mişcat cofragul, treapta a luat-o un pic la vale, ai trântit găleata supărat: „pune apă în asta!”, eu am pus un pic de apă şi ţi-am trântit-o înapoi „na, că ţi-am pus!” , tu te-ai enervat „tot tu eşti nervoasă?!” şi ai trântit găleata spre picioarele mele, eu ţi-am răspuns „da!” şi i-am dat un şut spre tine, tu ai luat găleata şi ai aruncat-o-n dreapta sus, şi dacă n-ar fi fost liliacul ăla mare, alb, în care să se priponească, ai fi căutat-o în curte la vecinu’… Dar nici măcar după atâta timp n-ai învăţat că eu mă împiedic de cofrage ?!
Mamaie era sigură că o să ne vom omorî ca dracii- vorbea din experienţă, dar după 5 minute ai venit şi m-ai luat în braţe ca râsu-plânsu, că nu ştiai cum să dregi faptul că ţi-ai ieşit aşa din fire, iar moştenitoarea a bombănit pe bătătură că are doi părinţi nebuni .
Da…. Am ajuns zvâcniri de oameni care am fost…. Neajunsurile m-au învăţat să ascund chestii de tine….decât să te aud, mai bine nu te mai aud. Adică de ce ţi-aş spune că am pierdut capacul roţii de la maşină când am intrat în şanţ, când aş fi putut să-i şoptesc lui tata, care mă privea râzând din scaunul din dreapta:
– Aoleo, mă beleşte ăsta dacă vede că am intrat în şanţ! Iar nu-i tace clanţa! Îi spunem că l-am pierdut pur şi simplu pe drum, da? Că poate nu l-a prins el corect …
Nu înţeleg de ce nu-ţi convine să merg cu junioarea la concert, mai ales că nu cântă Connect-r – lu’ ăsta îi rup picioarele dacă mai scoate vreun hit că nu doarme vara, indiferent ce părere ai tu!
De ce ţi se pare corect că la concert trebuie să găsim neapărat drogaţii ăia pe care „îi baţi degeaba, n-or să înţeleagă de ce, pentru ce, ei înghit etnobotanice şi se distrează că ia bătaie” ? Ăştia sunt peste tot şi n-o să stai umbrelă peste noi la tot pasul şi n-o să mârâi pentru noi la tot pasul şi ne face o plăcere deosebită să pocnim singure pe cineva, clar ?
Nu ştiu, probabil că toţi îmbătrânim şi că toate relaţiile ajung la punctul în care ţi-e dor de ceea ce ai fost. Ce mă deranjează e că nu avem decât o viaţă de trăit. E multă durere în spate, dar nu e decât o viaţă înainte să mori.
Măăăă, şi tu ştii de ce mi-e mie cel mai dor?
De ţigări.
Nu mai simt nevoia să fumez, dar mi-e dor de ele ca de un amant bun cu care te-ai înţeles bine şi pe care n-o să-l mai vezi niciodată!
P.S. Sunt curioasă dacă fac 100 de comentarii cu un astfel de subiect. Ţineţi cont că săptămâna asta sunt supărată.
Vouă vă doresc o săptămână distractivă !
😀
aualeeeeuuu Mixu’le ai pus-o tata.. nu stiu ce tre’ sa faci.. da sa faci cat mai repede!!!
…
Mixy.. neuronul meu de mascul.. atat a inteles din postul tau.. daca era ceva mai profund… scuze! 🙂
măcar neuronul tău a înţeles bine :))
Stii? Cat ai fi tu de suparata, eu am zambit la ,,supararile” tale. Io cred ca de la pufaitori ti se trage…una mica, mica, mica…un puf…ceva? :))))
of… 🙁
Eu am avut un sfarsit de saptamana foarte frumos (poate fiindca l-am petrecut in afara familiei?) dar am inceput saptamana exact in tonul celor scrise de tine. De obicei vad si partea amuzanta in scrierile tale. Dar acum, probabil fiindca ma regasesc exact in aceiasi situatie, nu pot sa vad nimic amuzant. Cel mai trist este, pe langa faptul ca viata pur simplu trece, faptul ca daca ar fi un dram mai mult de toleranta zborul pe luna ar fi un mizilic.
Măh ! Tu ai băut apă după mine ?
Eu prefer sa iti fac sâc, sâc de la distanta, cu tigarea in mana. Orice nemultumire sau suparare as avea, acest amant nu ma lasa la greu. 😉
Vezi? Al meu s-a dus… 😀
Haideti sa facem 100 de comentarii, sa-i treaca fetei supararea! :))
PS: Inca un “sac, sac” de aici cu tigara in mana
bă. nene, ce dă vicioşi am pă blog ! :))
Viciosi, da’ multi :))
Mai adaugă unul pe lista vicioşilor, numa’ aşa să te oftici pe noi şi să-ţi teacă de celelalte. “Teoria focarului dominant”… 🙂
:))
si tu, maica?! dar ce patiram toate?! :))))
Astrele cu fundu’n sus 😀
Astrele sau noi? 🙂
Astrele, că noi suntem cumsecade, nu ca ele ! 😉
Eu n-am net acasa si am intrat pe fuga de la munca doar ca sa te citesc. Promit ca imediat ce se rezolva cu pacostea asta de internet intru si comentez pe larg, ca tare-mi place subiectul 🙂 Dar trebuie sa zic pe scurt, ca nu ma pot abtine:
– sa nu te iei de Connect-R, ca mie-mi place ca nu doarme 😀 desi nu cred ca va mai reusi vreodata sa mai scoata un hit ca Vara nu dorm, oricat s-ar stradui
– am retinut fraza: “Nu mai simt nevoia să fumez, dar mi-e dor de ele ca de un amant bun cu care te-ai înţeles bine şi pe care n-o să-l mai vezi niciodată!” Atinge ceva in strafundurile amintirilor mele 🙂 Promit sa revin cu analiza pe text.
Ah, Dumnezeu e mare, dă net unora numai când trebuie ! Azi nu ! :))
Imi place sa fumez. N-am chef sa ma dezic de Vogue-urile mele finute mai ales in tara “mea” 🙂
Dar rezista, Mixy, rezista!
:)) Eu nu am dor de fumat… în rest simt că ai atins puncte sensibil suferinde. Mixu a pus-o, dar o să-ţi treacă, chiar dacă săptămână asta eşti supărată. Pe mine nu mă ţine mult, că este prea obositor să fiu supărată. Aşa că pentru binele meu, iert şi trec peste. Îmi pare rău că nu uit totul foarte repede, dar în ritmul în care uit orice, mă gândesc că după un timp voi ţine minte numai calităţile şi lucrurile bune la oricine 🙂 Sau măcar asta sper! Că ar fi râsu-plânsu să nu-mi amintesc decât puţine lucruri şi alea rele.
Mnah, că nu-s numai astea, dar dacă 360 de zile pe an sunt super-mega-gagică, cre ‘ că vreo 5 zile (sau 6 în bisecţi) pot să fiu şi super-mega-otravă 😀 😀 😀
Meriti. Iar pentru cei cu sistemul imunitar bine pus la punct, reusesti chiar sa fii tonica (la fel ca un dus rece). 😉
:)) scoţiene !
Mersi.
Are dreptate RMDudu :)) Şi eu simt că am dreptul să fiu scorpie câteodată 🙂 Dar, ca şi pe tine, nu mă ţine mult 🙂
Îmblânzirea Scorpiei e de ordinul unităţilor 🙂
Dar odată îmblânzită este… după câte a scris Shakespeare, cea mai bună, mai ascultătoare şi mai obedientă nevastă :)) Unde erau feministele pe vremea lui Shakespeare să-i boicoteze piesele :))
se crea ascendenţa celor de acum 😀
Hmmm… Mai devreme scancea copilul somnoros asa ca i-am pus muzica sa adoarma mai repede. Melodia care a inceput era melodia pe care am ascultat-o cand am intrat la el in apartament prima data. Imi aduc aminte … un living intunecat, pe jumatate plin cu cutii. Abia renovase. La intrare era o masuta de cafea, in fata unei canapele joase. Pe masuta treburi burlacesti… doua scrumiere pline, laptopul, cesti de cafea, telefoane, hartii imprastiate. Langa piciorul masutei, o sticla pe jumatate plina de vodka. Am stat de vorba cu sticla de vodka pana la….Dar cine se uita la ceas atunci?
Acum in locul masutei de cafea este un sac cu scutece folosite pe care cineva nu le-a dus afara. In locul canapelei, componente de pe ebay, pentru care am uitat sa il bat la cap pe tema iar cheltuim o gramada de bani pe lucruri care nu sunt necesare… In casa nu se mai fumeaza.
Sunt recunoscatoare pentru ce am, dar amantul meu e nostalgia.
Aha… nostalgia asta e tot dor. Măcar amantul tău e viu 😀
mixy si eu sunt suparata.hai sa o punem de o cearta sa facem o suta de comentarii. :))
si mie imi este dor de anumite lucruri din viata mea de odinioara.dar cel mai mult imi este dor de linistea pe care o aveam odata.parca de ce trece timpul mai multe griji vin.de certuri nu imi este dor pentru ca noi gasim motiv de cearta din te miri ce.eee dar impacarea de duuuulce!!! 😀
“Certurile” sunt benefice într-un cuplu, mai eliberează energii, una- alta… Mă, voi vă certaţi de dragul împăcării?!
uneori cred ca da,alteori cred ca suntem doi prosti. 🙂
Primul pas e recunoaşterea :))))
si al doilea?
Să te faci bine
kekee,slvc pe unde umblati????mixy are nevoie de noi. 🙂
Slvc are treabă, dar lui kekee cre’ că i-am deranjat nişte ţepi
da`nu-i problema il trimitem la frizer,sau poate vrea frizerita :))
Mno sa vad eu cun te descurci trezindu-te cu Carmina Burana in cap, ba inca fredonand de zor la ea si in acelasi timp inca enervandu-te ca a intarziat sau a sunat sau n-a sunat sau….
:))))) Aşa am avut vreo 2 zile-n cap melodia din Pantera Roz şi chiar îmi venea să merg şi tiptil şi legănat ca-n desene !…
mai eu nu stiu ce am dar toata vara fredonez “jingle bells” si toamna “vine vine primavara”si vorbesc foarte serios. :))
Asta e ca atunci când aud că a murit cineva şi-mi vine să spun ” să fie sănătos” în loc de “Dumnezeu să-l ierte”
tu esti mai tare decat mine :))
Doamne, pe asta cu “sa fie sanatos mortu’ ” am zis-o in gand de nu stiu cate ori. Ca tot romanul (cred) am o familie numeroasa, dar doar 5% din ea o cunosc cat de cat. Si ma mai anunta mama ca a murit cutarescu … la care … dupa ce m-am lamurit ca nu l-am vazut in viata mea … si aflu simultan de existenta si de moartea sa … imi vine replica….mda’ numai in gand. Ce fata rea! Dar sa stii ca aceiasi replica imi vine si cand se marita/insoara nu stiu cine, boteaza nu stiu cine si asa mai departe….Pai daca nu cunosc absolut deloc persoana… eu zic ca e o chestie de sanatate mintala/psihica sa nu ma inmoi de fiecare data cand moare cineva. E trist, nu zic nu … dar mortii cu mortii si vii cu vii, nu-i asa?
aşa-i.
În plus, mie mi se pare de bun gust să te gândeşti în primul rând să urezi de sănătate. Acu’, că se întâmplă să gândeşti la fel şi pentru morţi…
Hmm… cel mai bun amant este cel cu care te-ai inteles bine si n-o sa-l mai vezi niciodata 😀 Pentru ca, daca-l mai vezi, precis vei vrea sa-i spargi capul :))
Pentru mine cea mai buna amanta nu exista. Toate au fost bune si au ramas la fel de bune, mai ales ca nu trebuie sa le mai vad acum 😀
Este cert ca toti imbatranim, sigur ca simtim din cand in cand dorul de ceea ce (credem ca) am fost, dar asta nu face decat sa adauge “aroma” vietii noastre scurte… Caci “fara un pic de iad, cum ai putea aprecia Raiul?” 😉
Măi, ce profund eşti azi !
De la bicicleta mi se trage. Endorfinele-si fac de cap prin creierul meu cam toata dimineata dupa o cursa de 30 de minute in forta. A, in plus mi s-a intors (ieri) consoarta din expeditie, asa ca sunt si mai bine dispus (iar asta ma predispune la gandit).
Sa vad cum o sa fie maine, cand mi se intoarce si juniorul de la bunici 🙂
Fericitule! Eu nu mă pot urca pe bicicletă, a naibii contuzie şi-acum mă ţine pripon.
Las’ ca te faci tu bine si iei minunatia aia la calarit 😀 (daca te lasa junioarea)
Făceai 100 de comentarii dacă puneai desen .
😉
jură
In… jura!
Faina melodie, dar ma cam intristeaza!!!
moaaa! cum să te întristeze, măh?
Uite asa. Dragostea-i de vina :))
Dragostea nu întristează, mai mult enervează 😛