De atâţia ani de zile merg la controale la Spitalul Bagdasar Arseni, încât mi se părea şi acum la fel de firesc să sprijinim scările şi holurile spitalului până se termină vizita medicilor prin saloane, pentru că n-a fost niciodată altfel. Ştiţi vâjâiala şi nebunia din spitalele de stat: stai să vină doctorul, stai că vorbeşte cu studenţii, stai să iasă din operaţie, stai că e vizită… . status-uri d-astea.
Stăteam şi-acum şi mă distram că doamna din faţa mea (care însoţea pe cineva) avea nişte pantofiori frumoşi , eleganţi, cu tocuri de 7 cm. Debutantă, domnule! La spital se vine-n teneşi sau ceva de gen, pleci într-o călătorie ca Hogaş “pe drumuri de munte”, ce mama naibii!
Şi-şi făcea vânt cu o agendă. Privindu-mă, dădu glas supărării:
– E inuman ce se întâmplă! Inuman! Cum e posibil să fii chemat la 8:30 dimineaţa şi să stai o oră şi jumătate să ştergi scările de praf! Inuman!
– Mda… Aveţi dreptate…
– Dacă acceptăm, aşa merităm !
Uit de tocurile care-mi provocau zâmbete şi devin brusc interesată de atitudinea ei:
– Ia spuneţi, doamnă! Ce credeţi că ar trebui să facem?
– Să nu mai acceptăm!
– Fireşte! Cum începem? Acasă nu putem pleca, avem oameni bolnavi cu noi, iar aici sunt specialiştii buni pentru ei. Deci? Ce facem?
Tace îmbufnată.Pare că se gândeşte. Face stânga împrejur lăsând o exclamaţie pe-o undă de parfum:
– O să reclam!
Buuuun.
Mai trece vreme de pe un picior pe altul, nervii mai croşetează bob de orez în minţile oamenilor şi într-un final ni se dă voie să intrăm să ne căutăm doctorii. O văd pe doamna de pe tocuri cum apare şi alunecă subtil 10 lei în buzunarul unui brancardier, iar acesta o aşază la rând înaintea mea, ca să intre prima la domnul doctor.
Îi şoptesc:
– Înţeleg că aţi acceptat repede mersul treburilor din spital şi deja aţi câştigat un loc în faţa rândului, adică 2-3 minute. Felicitări!
A intrat în cabinet fără să mă mai bage în seamă.
Şi iar îmi spun că trebuie să exersez figura asta cu nasu’-n vânt, fir-ar!…
Nu mi-as fi imaginat ca tu, fire atat de apriga, ai putea merge de atata timp prin spitale fara sa inveti aceasta regula de aur… :))))
Sunt câteva faze gen nas în vânt şi pitzi la care lucrez intens. Îmi iese o laie până una-alta…
Stai putin, ca nu mai inteleg… Daca de la inceputul aventurii doamna cu tocuri de 7 cm era deja in fata ta, de ce a mai spaguit brancardierul cu 10 lei ca sa intre tot in fata ta? Si-o fi platit absenta temporara, ca la examenele picate de la facultate? Nu era mai simplu sa te roage (omeneste) sa-i “tii randul”, cum faceam pe vremuri la coada la ulei si zahar?
Si de cand e brancardierul om de ordine?
Ce tara, dom’le!
La început eram ciorchine. Nu se ştia decât vizual care după cine e 🙂
Asta e Romanela, toţi tună şi fulgeră împotriva şpăgii şi toţi dau şi iau şpagă când le convine.
Problema în Romanela nu e clasa politică, ci poporul însăşi.
true
*insusi*
(daca era “insasi”, in loc de “poporul” trebuia sa fie “popoara”) 😀
zise ochiul vigilent…
Cu 10 lei in provincie cumperi cati brancardieri vrei tu :)))
Şi cu un snop de brancardieri intru mai repede la specialist ?
Da, vine una cu toace de 7 cm şi strică piaţa…
Primeai mai mult ? 😀
Oh am cateva amintiri si de pe acolo..
presupun că nu.s de bine
Ne varsam nervii si indignarea unii pe altii si apoi pe doctori de parca ar fi vina lor ca trebuie sa si consulte, sa si opereze, sa-i invete si pe studenti, sa stea si de vorba cu pacientii in acelasi timp. Tot sistemul e prost croit si carpit si toti suntem victime(mai putin ala de aduna cotizatia de 10 lei). Conform ststutuli cadrelor medicale cica noi, astia din sistem, am avea intaietate la orice consultatie(ca gratuitate deja era prea mult!) dar cum sa-i tai eu fata unuia care e bolnav si sta de doua ore la coada numai pentru ca am o legitimatie? In viata mea n-as face asa ceva!Si cand ii vad pe unii facand asta (cu sau fara 10 lei) zic:asa sa treci in fata si cand om sta la rand in fata mortii!
Da, mă, dar ştii cum e: până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii. Cu ce mă încălzeşte să-i urez de bine ?
asta e unul dintre motivele pentru care nu vreau sa vin in Ro definitiv.aici totul e pe calculator si nu ai cum sa treci in fata.pacat ca nu sunt si medici asa buni ca in Ro.
Cum nu sunt? Păi n-au plecat ai noştri afară?
:)) pana acum nu am intalnit decat unul,care atunci cand a auzit ca suntem romani nici macar nu a vrut sa vorbeasca cu noi in romaneste.deci…..
mneah, era o eroare ăla!… o fi fost corcit.
E adevarat, sunt multe lipsuri si pe mine cel mai mult ma deranjeaza lipsa de respect si tratamentul inuman.
Iar tipa daca vroia sa reclame, trebuia s-o faca fara sa dea rapoarte pe holuri si apoi bani ca sa “stea in fata” . Cam isterica , nu? Trebuie sa ai totusi putin tupeu ca sa-i dai bani asa, unuia din spital pe care nu l-ai mai vazut.
Laura, nu stiu unde e “la voi” dar daca e ca “la noi” in Germania, marele dezavantaj e ca….nu-ti prea alegi tu medicul. Si sa stii ca oriunde medicii se impart in buni si …naspa ca doar oameni suntem cu totii 🙂
Eu prefer sa ma tratez in Romania pentru ca am acces la cei buni.
Ştii cum e asta cu “puţin tupeu”? Începutul e greu, pe urmă se învaţă. Bine… unii rămân prieteni cu propria conştiinţă, nu se dedau la fapte şpăgoase 🙂
De la faza cu “să nu mai acceptăm” – trebuia să înceapă prin a nu mai da mită, nu prin a face reclamaţie :)) Dar aşa sunt ăştia revoluţionari, tari în gură şi enervaţi numai până reuşesc să prostească pe cineva sau măcar să se bage în faţa cuiva, aşa, ca să simtă egp-ul lor bine. Mă enervează asemenea oameni şi am dat peste mulţi de-a lungul anilor de mers la tot felul de spitale, doctori, clinici.
Da, sunt mulţi aşa. Eu m-am obişnuit: accept sistemul – pentru că n-am încotro şi merg cu mâna goală – afară nu ne pot da!