S-a oţărât îmbufnată la mine:
– Tu nu crezi niciodată în nimic!…
Aş fi calmat-o, dar la noi în familie calmul se găseşte pur şi simplu, fără să ne luăm în braţe, să ne plângem pe umăr sau alte chestii siropoase:
-De, mamă, mai am până să cred în pietre şi mărgele!…
Ea crede. Mai nou, a găsit ca punct de sprijin piatra de turmaniu. Îmi vine s-o calc în picioare, cum naiba să găseşti ca punct de sprijin o piatră?! Poţi să găseşti un stâlp, o macara, un cuier…
Dar să încep cu începutul. Ştiu că sunteţi sătui, aţi citit şi aţi văzut o grămadă de poveşti cu doctori şi spitale,dar n-aţi citit-o pe-a mea. De fapt, pe a mamei.
Va să zică se dau datele: femeie în toată firea, bolnavă de inimă şi multe alte mărunţişuri interne, malformaţii congenitale sau acumulate pe traseul luminos al vieţii, de te şi miri să găseşti ceva drept în ea!
Acum mai bine de o lună de zile au început durerile în partea dreaptă a abdomenului, însoţite de o roşeaţă a pielii în acea zonă (care a trecut în câteva zile fără semne sau altceva). Durerile – la nivelul pielii şi al muşchilor – dureri ca de arsuri solare, s-au extins în timp pe spate, apoi pe membre. Nopţi albe, nedormite, oboseală acumulată…
Între timp a fost internată 6 zile pe secţia de interne şi a ieşit fără să ştie de ce are durerile astea. Singura chestie cu care îi mai trece sunt calmantele, pe cale injectabilă.
Normal că dacă o văd căutând leac în ceaiuri, pietre şi mărgele, mă enervez. Au mai scos şi americanii ăştia atâtea seriale cu spitale şi cu doctori deştepţi şi inimoşi, încât invariabil mă gândesc că : facem analize, le punem pe tapet, găsim diagnostic, găsim soluţie. Logic. Şi atunci ce caută pietrele în ecuaţia asta?!
Ca orice om sănătos şi logic, o învăţ că trebuie să ştie întâi ce are, ca să îşi dea cu părerea despre bălăriile cu care s-ar face bine. După multe discuţii cu mine, fi-mea, sor-mea şi mamaie, mama mă ascultă într-un final şi merge la spital, la neurologie. Doamna care face de gardă la camera de gardă îi ascultă păsul şi ridică nedumerită din umeri:
– Păi bine-bine, şi cine v-a trimis aici?!
Mama o priveşte obosită, încurcată:
– Păi… fi-mea. Doctorii n-au ştiut ce să-mi zică, n-am diagnostic.
– Doamnă, mergeţi şi căutaţi rinichii, sigur are legătură cu rinichii, dacă spuneţi că şi roşeaţa aia a dispărut…
Merge la spitalul de rinichi. Vâjâială, vânzoleală, nebunie – ca-n spital- analize, ecografii, radiografii…
– Doamnă, rinichii sunt în regulă! Chiar nu sunt de operat…
Auzindu-l pe doctor, mama iese instantaneu din starea de apatie şi silă în care intrase.
– Dar cine-a zis că ar fi de operat ?!??
– La infecţioase aţi încercat?
– Nu.
– Ia mergeţi la infecţioase…
La spitalul de infecţioase o întâmpină o doamnă acră, pe care n-a dat-o încă nimeni în gât pe la nici un post de televiziune:
– Fără bilet de trimitere nu vă primesc!
– Altul?!
– Nu-i treaba mea pe unde aţi mai fost! Trebuie bilet de trimitere şi cu asta-basta!
– Ştiţi deja de ce am venit?
– Nu contează, aţi venit la spital, deci trebuie bilet de trimitere cu diagnostic scris pe el!
Ajunge la medicul de familie, cere bilet de trimitere. Doamna doctor o întreabă privind-o pe deasupra ochelarilor:
– Nici nu ştiu ce diagnostic să vă trec…. Aveţi vreo idee?
Mama e prea obosită ca să aibă o părere clară:
– Scrieţi şi dumneavoastră ceva, ştiu eu? Scrieţi ce-au presupus la început, când spuneau că s-ar putea să fie zona zoster…
– Scriu zona zoster, spuse doamna vizibil uşurată că are ce scrie.
Când s-a întors la infecţioase n-a mai găsit-o pe doamna aia ofuscată, ci pe alt domn, tot ofuscat că “ce dracu vă trimit ăştia pe toţi la infecţioase?!?” , dar care a avut decenţa să asculte toată povestea şi să se uite pe tot istoricul şi analizele mamei.
– Doamnă, îmi pare rău să vă anunţ… Aveţi o grămadă de boli, dar nimic nu duce la concluzia că aţi avea vreo boală de natură infecţioasă. Încercaţi la dermatologie…
Merge la dermatologie şi iar ia istoria de povestit de la capăt!…
După o lună de dureri, de oboseală adunată din nopţi nedormite, după ce au văzut-o atâţia specialişti, durerile au ajuns să doară pe o suprafaţă mai mare dar la o intensitate mai mică, în schimb îi amorţesc zone întregi de piele de pe corp – aceeaşi impresie, ca de arsuri solare, cu toate că soarele n-a văzut-o. Noaptea ia foc de durere partea pe care stă.
– Şi la dermatologie ce ţi-a spus, mamă?
– Ce să zică? Mi-a dat să iau un complex de vitamina B şi mă trimite înapoi la neurologie…
Ce să-i spun, că nu mai am nici o idee? Mă hotărăsc greu, împotriva voinţei mele, să-i spun următoarele cuvinte:
– Mamă, ştii ceva? Poţi să iei pietre d-alea… dacă nu-ţi ajung banii, îţi mai dau şi eu.
Tata ne priveşte neîncrezător, de parcă am fi două ţăcănite:
– Nici măcar n-ai încercat cu alcool! Nu te mai strâmba, uite, eu beau alcool şi tu o bere… Dacă nici aşa nu trece…
Deci cum o fac bine pe mama?
E foarte posibil sa fie zona zoster. Eu am avut si cam asa de tare doare. Nu se mai vede nimic pe piele?
N-auzi, în 3 zile i-a trecut (acum o lună). A fost ca o iritaţie roşeala aia, fără bube.
da, e probabil sa fie zoster…mama a avut dureri destul de multa vreme dupa ce iritatia de pe piele a disparut. si nu imi mai aduc aminte in afara de acciclovir pentru piele daca i-au dat ceva calmante…
Nu cred, adică asta a fost ideea iniţială, dar pe urmă au zis că nu-i. În plus, zoster nu trebuie să aibe bube?
nu te pot ajuta…e o nebunie totala…cam asa a fost si la mama…:(
Şi cum s-a terminat?
Nici eu nu ma pricep sa te ajut, dar ii doresc multa sanatate si rambdare mamei tale.
mulţumim la fel!
Imi pare rau ca nu te pot ajuta decat cu ganduri bune..Multa, multa sanatate si putere!
mulţumim la fel!
La neurologie.Vecina mea a suferit de asa ceva,avea dureri puternice.O sa incerc sa traduc diagnosticul,nu locuim in tara.Nu e ipohondra mama,chiar sufera.Multa sanatate!
mulţumesc…
aştept traducerea diagnosticului, da?
imi pare rau ca nu pot sa te ajut. urez in schimb multa sanatate mamei tale si sa -i dea Dumnezeu putere sa treaca peste tot. si tie pentru ca si tu ai nevoie de putere. 🙂
sar’na! 🙂
Problema mă depăşeşte, dar e explicabil, n-am studiile necesare.
Dar medicii ce scuză au?!
“nu e de competenţa mea, du-te la ăla”
Şi când o aud pe ameţita aia de la “Ce se întâmplă, doctore” că trebuie să te duci la doctor dacă înghiţi mai cu greutate! La ce doctor? Că eşti gata de murit şi ăştia nu se uită la tine!
Multă sănătate mamei tale şi să daţi până la urmă de un doctor care să ştie şi să pună diagnosticul şi, mai ales, cum s-o vindece!
Mulţumim.
Da, controale preventive, frecţii… şi când ai nevoie…
Nu mai zic
Sugerez o “vizita” la spit. Colentina, la d-na dr. Balanescu.
Am avut o experienta oarecum similara cu mama mea (internari, analize, plimbari… ni s-a sugerat inclusiv psihiatria… vreo 3-4 ani) si numai la Colentina i s-a pus diagnosticul corect… Daca este similar cu sau legat de ceva tip psoriazis, lupus etc, d-na dr Balanescu cred ca e mai mult decat competenta. Mama mea a avut o boala autoimuna destul de greu de detectat (“crioglobulinemie”), dar nu ma hazardez sa pun un diagnostic pentru mama ta (asta pentru ca n-are procesorul pe siliciu:P ).
Multa sanatate (cu diagnostic rapid si tratament eficient).
ce specializare zici ca are doamna?
“Medic primar boli interne” este specializarea ei, cel putin dpdv formal.
Oricum, tipa e extrem de documentata si competenta, desi poate parea “mai rece” la primele contacte.
Are o tendinta accentuata de a lucra umai cu anumite laboratoare si centre de investigatii, dar asta poate fi pusa si pe seama increderi pe care o are in corectitudinea rezultatelor, nu numai pe baza vreunei “colaborari” financiare.
Nu este straina de “tehnologia plicului” dar trebuie abordata foarte discret daca folosesti asa ceva, plus ca nu stiu sa existe “tarif” si nici conditionare a calitatii actului medical in functie de asta (toate pacientele pe care le-am auzit vorbind in salon si pe hol despre ea aveau numai lucruri bune de spus).
Spitalul Colentina mi s-a parut deprimant si mizerabil, cu igiena la minimul acceptabil pentru o asemenea “institutie” si cu un grad de confort… cu ingaduinta peste zero. Totusi, in caz de nevoie, este suportabil pentru 5-7zile.
Stiu ca incepuse prin 2011-2012 sa “deschida” un cabinet/laborator privat… acum nu mai stiu ce si cum.
Ca incheiere, da cautare pe goagal dupa “dr balanescu colentina” si uita-te la rezultate.
mulţumesc mult!
Cu placere. Scuze pentru micile agramatisme si greseli de tastare (“umai”~”numai”, “increderi”~”increderii”), dar eram cam toropit de caldura…
Si mie-mi suna a infectie zosteriana. Poate sunt influentata si de faptul ca un apropiat de al meu a trecut recent prin asta si nu prin afectiunea tipica ci una mai putin comuna
I-a trecut fara tratament . S-a chinuit grozav cam 2 saptamani.
Exista posibilitatea ca tu sa nu fi observat veziculele. Nevralgia puternica (durerea intensa , senzatia de arsura) poate sa ramana saptamani intregi, o luna iar unii pacienti cu tare imunologice raman cu nevralgii
Imunofluorescenta pe frotiu face diagnosticul clar din cate stiu
Pe de alta parte se poate sa nu fie asta dar ma mir ca atatia medici nu au fost capabili sa puna un Dg si v-au pasat asa de la unul la altul. Macar investigatiile necesare excluderii unor afectiuni virale puteau sa le ceara/efectueze. Zic si io. Poate unii medici chiar nu mai citesc si se multumesc cu ce “primesc” in practica
Sorry pentru mama ta, sper sa revii cu vesti bune
N-aveam cum să nu vedem atâţia inşi veziculele.Cât despre analize, mă aşteptam să aprofundeze investigaţiile, nu să treacă de la unul la altul
Nu te pot ajuta, ca nu ma pricep, insa ii doresc sa fie sanatoasa, sa scape de problemele astea…