I se mişca primul dinte, un incisiv de pe mandibulă. Incredibil, dar până şi chestia asta mi se părea o etapă extraordinară din viaţa ei, pentru că dantura îţi trebuie o viaţă, trebuie să fie întreagă, armonioasă şi bine îngrijită. Până una- alta deja îi creştea celălalt dinte, iar ăsta de lapte nici gând să cadă. Cu gândul la toate poveştile cu dinţi încălecaţi, ieşiţi pe cerul gurii sau cu gingii operate pe la 20 de ani ca să scoată dinţii de lapte, am pornit campania de preaslăvire a Zânei Măseluţă.
Ca o parateză, vă spun că pe mine mă puneau să-i arunc pe casă la mamaie sau pe terasa blocului la noi şi să spun: „Cioară-cioară, ia un dinte de os, dă-mi unul de oţel!”
Că i-o fi luat cioara sau nu, nu ştiu, cert e că ce dinţi permanenţi mi-a dat, mi i-a dat cu părere de rău dă-o naibii de cioară!… Dar nu despre dantura mea era vorba. Închid parateza.
Cum vă zic, încep şi-i povestesc fetei poveşti la modă: uite, laşi dintele seara sub pernă, vine Zâna şi dimineaţa găseşti bani acolo în locul dintelui.
Fata pricepe repede, că doar e vorba de bani şi trecem la atac. Întâi îi întreb p-ăştia din casă, „mă, nu-i scoţi tu?” şi primesc răspunsuri fulgerătoare „nu-nu!”.
De Mixu nu mai zic, ăsta a plâns când era fata nou-născut şi i-a dat asistenta găuri pentru cercei, cum să-i scoată acum fetei dinţii din gură???! Plângea preventiv de mila ei!
Da? Bun! Hai, lasă, că-i scot eu!
Fac un laţ şi i-l pun pe dinte. Mixa Mică bâzâie preventiv:
– N-o să mă doară, mami?
– Foarte-foarte puţin o să te doară, iubita!…
Cu sufletul plângând şi mâna tremurând, trag de laţ.
Închid ochii.
Fata ţipă.
Deschid ochii îngrozită.
Dintele e bine-mersi la locul lui, laţul e întreg la mine-n mână, fata deschide ochii temătoare:
– L-ai scos?…
După câteva încercări sunt lac de transpiraţie şi eu şi ea, iar dintele nemişcat în ţâţâna lui. O las în pace.
Mai pe seară, tatăl unei prietene de-a ei aude păţania şi râde de se strică:
– Ce dracu, bă, n-aţi fost în stare să scoateţi un dinţişor??
– Da? Ia scoate-l mă, tu!
O trimit la el, se chinuie şi ăla, nu reuşeşte decât să-i dea un pic de sânge. Se supără şi o trimite înapoi acasă.
– Domne, lu’ fi-mea îi scot în doi timpi şi trei mişcări, dar fi-ta are gingiile prea tari!
După alte câteva zile mă hotărăsc să mergem la dentist.
După ce o hotărăşte să deschidă puţin gura, ia doamna o bucată de pansament şi apasă dintele în jos. În următoarele câteva secunde rămâne cu dinţişorul pe pansament şi îmi cere 25 de lei pe “extracţie”. Văd negru înaintea ochilor de nervi, dau banii, îmi dă bon, ies afară.
Cu gândul la pungăşoaica aia de dentistă, fata mea mă trage de mână:
– Mami? Mami, nu sta supărată!… Uite, o să vină diseară Zâna Măseluţă şi o să facem banii fifty-fifty, dar nu mai sta supărată, daa ?…
…
Până la al doilea dinte am învăţat să fac laţ serios şi să trag cu toată inima.
Zâna ar fi putut să-şi facă un şirag sălbatic cu dinţii de lapte plătiţi scump sub perna fetei mele, dar nu aveau alură de trofee…
🙂
Cand eram eu mica ai mei nu aflasera de Zana maseluta si comoara ei 🙁
Hai, nu fii tristă! N-auzi că eu îi dădeam la cioară ?!
Vaaaai, vai: da’ fraiere mai eram! Vezi ce inseamna sa crezi fara sa cercetezi, ce mai tepe ne-am luat cu cioara? Intai ca cioara mea mi-a adus niste fake-uri, cre’ ca mi-a adus dinti de creta [p-aia de otel cre’ ca i-a dat de mult la fier vechi] la cat de des am mers cu ei la dintar, apoi deja stiam povestile cu cioara hoata care ciordeste cascavalul sau ce naiba ciordea ea prin fabule, si tot am pus botu’ la treaba asta… Nt, nt, nt! Uite astia micii, nascuti dupa Cernobil incoace: au inventat Zana Maseluta, dupa ce ca scapa de dinti, mai si stroc un ban pe ei [pe langa lacrimile noastre]. Capitalisti… nascuti intreprinzatori.
Da, dar altfel stai să ţi se scoată dinţii când ştii că primeşti bani de prăjitură!
Unde era zâna pe vremea mea? 😀
Poate la batranete cand o sa cada primim ceva :)))
pf! atunci măcănim cu plăcile.
Si eu tot la cioara ii aruncam
Nu vreau să ştiu ce ai acum în gură 😀
Fiul meu a invatat sa si-i scoata singur 😀
Abia asteapta sa mai cada vreunul, ca stie ca-i rost de bani… dar mai stie si ca banii vin de la noi (pe-asta nu l-am putut pacali prea mult timp cu zanele si zanii de diverse specializari, ca se uita la SF-uri si la horror-uri cu noi).
Totusi, vizita la stomatolog este necesara, macar din cand in cand. Acum trebuie sa-i punem aparat dentar pentru ca un dinte permanent a avut “inspiratia” de a iesi spre interior din cauza dezvoltarii insuficiente a latimii maxilarului… Oricum, pana si investitia intr-un aparat dentar e nimica-toata pe langa costurile cumulate ale unei danturi “incalecate”.
In ce priveste cioara aia care da dinti de otel… hai, mai, sa fim seriosi! Ce cioara da dinti de otel? Pai mai bine vinde otelul la fier vechi si te blagosloveste cu dinti de aliaj, ca tot te prinzi abia dupa cateva luni cand apare uzura si cioara si-a mutat cuibu’ 😀
Păi şi-acu’ spui? Mi-am ratat copilăria aşteptând…
Noi am scăpat de aparat dentar la liniuţă. S-au îndreptat şi s-au aliniat frumos într-un timp foarte scurt.
Muream de ciudă că alţii scapă dinţii în pâine şi fata mea nici dacă rodea pereţi nu scăpa de ei!
Asa am patit si eu, la primul am tras de mai aveam putin si muream de transpiratii si ea de urlete preventive….la al doilea mi-am zis “i’m going in!” si l-am tras cu frica mortii de era sa cad in cur pe spate ca in desene animate….a iesit din prima…acu’ ii asteptam pe aia de sus care se misca de doua luni si nu mai pica :)))
Măi, mai aveam puţin şi făceam laţ cu nod marinăresc, pentru că-mi venea să plâng când vedeam că alunecă aţa şi mi se oprea inima degeaba.
dati lectii de efectuare a laturilor trainice? :((( ca eu plang de pe acum de mila mea la ce ma asteapta :(((
:)) cât mai ai? că poate îmi aduc aminte când or fi şi nepoţii la stadiul ăsta.
Acum suntem la vârsta la care scoatem dinţii băieţilor dacă se apropie de ea :)))
:)) avem 5 ani. nu prea stiu care e varsta optima pentru asa ceva :)) stiu doar ca la 2 ani avea prea putini dintisori pentru standarde (adica i-au crescut destul de tarziu), trag concluzia ca o sa-i si schimbam un picut mai tarziu.
Eh, nepoţii mei sunt mai mici; trag nădejde că mă înveţi tu pe mine 😀
Nu-mi mai aminti…..un singur dinte am scos cu clanta de la usa. Mai bine-mi dadea careva un pumn sa scap mai usor .
Cred ca-l nimerisem p-ala care nu era pregatit sa ma abandoneze
Mhm, am păţit-o cu uşa de la sufrageria cumetrilor. Tot aşa, mama nu reuşea şi a pus-o pe cumătra. Fireşte, a ratat de 2 ori, iar eu deja plângeam de spaimă. Mi-aş fi dorit s-o văd afiş pe uşa aia, vai dar câte rele nu i-am dorit! Eu nu ştiu cum dracu’ de mai trăieşte femeia aia…
Tot e bine, că te putea „lucra” altfel acum, când a aflat că prețul unui dinte e de 25 de lei, că doar i-ați dat voi stomatologului. 😀
Stai liniştită, şi-a scos ea pârleala pe alte căi…
Apropo poate-mi dati idei de fel de ata. Al meu copkil sade cu dintele din fata un pic pe-afara. Nu vrea sa il scot si pace…ca cica numai la d-na doctor ca aia ii da un recipient-breloc in forma de dinte in care-si baga el dintele. Are vreo trei breloace pana acu. Eu tot am insistat sa-i scot dintele si n-am gasit decat ata dentara si am facut lat. Am alergat dupa fie-miu care umbla toata casa cu ambele maini puse in cruce pe gura nu care cumva sa-i pun latul pe dinte. Dupa ce in final l-am convins sa-i pun juvatul dupa dinte eu am zis sa trag in jos si mizeria aia de ata a alunecat si dintele tot acolo a ramas. E tare in gura asta mic al meu sau nu stiu eu sa-i pun ata aia. Acu umbla pana maine precum castorele nelinistit ca azi nu-i deschis la dintar. Eu frate mi-i scoteam singura. Masculii astia sunt de groaza cand e vorba de dureri.
Ce neam de ata sa pun ca de macrame n-am doar daca m-apuc sa distrug macrameurile lu’ soacra-mea sa-i iau un pic de ata de-acolo?!
culmea e că eu cu macrame i-am scos. Am găsit un crâmpei de 30 cm prin aţele mamei şi după ce scoteam dintele, spălam aţa de sânge, o puneam bine, la următorul dinte iar scoteam “arma”… cam ca un criminal în serie :)))
Presupun că ar trebui să meargă şi cu aţa dentară, e destul de tare. Era să-mi scot eu un dinte “de os” din greşeală, când am împotmolit aţa mai adânc în gingie.
Deeeeci… laţul stă bine? Ai încercat pe altceva să vezi dacă faci bine laţul?
ata dentara aluneca….tot macrameul e mai bun dar de unde frate in Canada?/…..sa-mi trimita mama prin posta in plic
Dacă tot îi spui, calculează câţi dinţi mai ai de scos, să nu-ţi trimită de mai multe ori
Mi-am amintit şi eu – fix aşa a fost şi la fata mea. La noi, soţul meu a fost curajosul care s-a ocupat, pentru că eu sunt trei mâini stângi şi nici nu văd bine. Asta a fost prima dată, că pe urmă… nici el n-a mai avut inima s-o chinuie, nici ea nu s-a mai lăsat chinuită. Şi aşa ne-am dus la dentist :)) fără Zână Măseluţă. Cât despre datul dinţilor la cioară – păcat că n-am ştiut – să îi fi dat şi eu pe-ai mei, că tare puţin m-au ţinut şi prea puţini mai am, din păcate. Poate cioara mea să fi fost mai cumsecade, dar vezi, dacă n-am ştiut, ea săraca degeaba aştepta la geam :))
Vai, am avut o cioară zgârcită şi nesuferită!… Şi rea!
eu nu am avut zana iar cioara,sa-i cada penele,a fost tare fufa,ca am inceput sa am probleme cu ei de la 17 ani,asa ca acum…..cat despre scos,acum realizez ca mama chiar facuse o pasiune din chestia asta.cand iti era lumea mai draga te trezeai cu ea pe capul tau.noroc ca eu am fost si sunt mai curajoasa 😀