la vie, cu doamna general

Când atacam eu în acelaşi timp doi butuci de vie ca să-i golesc de struguri, şi totul pentru marea producţie de vin… cum se chema acţiunea asta? Pathfinder? Terminator? Nevasta lui Robin Hood? Da’ de ce să spun aşa, că Mixu nu era cu arcu-n mână prin pădure, ci dărâma un pat vechi în fundul curţii…

Cum vă spun, eram într-o acţiune în care nu mă hotăram pe care să extermin dintre araci, culegeam când pe stânga, când pe dreapta, când au apărut soră-mea cu cumnat şi nepoţi la pachet. Ne-am dat bineţe pe viteză şi s-au dus să salute restul lumii.

Mai de dimineaţă, când am ajuns la mamaie şi am intrat pe uşă, mamaie era la ea în cameră întinsă pe pat, îmbrăcată toată-n negru, inclusiv în batic negru şi stătea în mijlocul patului cu faţa-n sus, de-mi era frică să intru că poate e moartă, şi chiar dacă simţeam că m-a luat căcarea de frică până la urmă mi-am luat inima-n dinţi şi-am ţipat spre ea: săru-mâna, mamaie, am venit să culegem via! Si ea a răspuns trezită din somn :„bine, maică!”

Acum când venise soră-mea cu gaşca, a podidit-o plânsul pe mamaie şi-a zis:

– Oooof! Mânca-v-ar mama! Bine, c-aţi venit! Of, ce dor mi-era de voi!…

– Şi nouă, mamaie!…

– Eh, acu’ c-a dat Domnu’ şi-aţi venit, intraţi în vie, că e de cules!”

Şi-a venit soră-mea cu o falcă în cer şi una-n pământ şi ia uite ce mergea producţia la cules de vie!

Dacă vă închipuiaţi că la mamaie veniţi în vizită şi atât, ţeapă! Poate doar pe sozonul iernii şi chiar şi atunci se găseşte ceva de făcut:  cărat o târnă de lemne de foc, umplut o butelie, ă-hă! Nervi să ai! Treabă se găseşte!

Chiar că mă mai apuca pupatul nepoţilor pe viteză şi făcut avioane din ei în timp ce căram găleata de struguri către storcător, dar mă vedea mamaie şi începea să mormăie: „Ia uite, de ce-i arde! Via e plină de struguri şi ei îi arde de joacă!”

– Mamaie, n-ai zis că ţi-e rău? De ce nu intri în casă, să te întinzi puţin? Hai, că n-am chef să te înşiri pe-aici…

A plecat. Mai târziu a venit, cred că i-a venit rău de nervi că nu poate vedea ce facem.

A început lângă boltă:

– Nu adunaţi bolta!

Cumnatu-meu abia aştepta să i se pună frână:

– Nu bolta, n-auzi? Ia mâna din boltă!

Mama ţipa în partea astalaltă:

– Ba da, şi bolta, până în partea asta, unde e “o mie unu”.

Haida, drace! M-am uitat la ăştia, nici ei nu păreau să ştie care-i treaba cu 1001. Via era albă sau neagră, nici gând să semene cu nişte cifre!

Cumantu’ zice:

– Cred că-i aia de lângă “zaibăr”.

Noi i-am aruncat câteva priviri pe furiş “Să vezi că ăsta ne încearcă, să vadă dacă ştim vreun soi de viţă.”

 

L.E. poveste la care mi-a murit  sfârşitul.

Se întâmplă să mi se restricţioneze accesul la site “datorita atacurilor masive la nivel de platforma wordpress” şi până nu

rezolv problema… nici nu-mi arde să mai scriu.

🙁