Dau telefon s-o programez pe fiică-mea să meargă să-şi ia scutire pentru sport. Am înţeles că mulţi profesori se plâng că se scutesc copiii de la sport degeaba, dar să facă bine profesorii să ia în calcul faptul că e greu să iei un copil care stă toată ziua momâie în bancă sau în calculator şi să-l pui să se înşire prin sala de sport. Şi hai, că-i face bine, sunt de acord să facă mişcare. Dar apoi îi pui note proaste pentru că nu e ăla în stare să se înşire şi în programa şcolară scrie că trebuie să se facă pilaf sau să sară capra ca mustangul. Notele proaste dau rezultate totale proaste şi mi se pare normal ca părinţii să-şi scutească copiii de teama notelor sau a răcnetelor profesorale. E spre binele tuturor.
La noi nu e cazul, boala ei e înscrisă pe listele Ministerului Sănătăţii. Numai că ea păţeşte acum ce a păţit mama în prag de pensionare, când ţipau doctorii la ea că se preface, că toată lumea vrea să se pensioneze pe caz de boală, dar pe mine nu mă întreba nici unul cât era ea de sănătoasă. Ca să nu o pensioneze au trimis-o să facă şi mama lor de analize, dar ghinion, că nu i-au găsit nimic în regulă.
Revenind la fi-mea, deci ea se scuteşte cu acte-n regulă, dar toată lumea e sătulă de cei care se scutesc de frica notelor+profesorilor+mişcării.
Şi pentru că la telefonul medicului de familie nu răspundea nici dracu’, merge fata direct la cabinet. O ia baba la zor aia de vârsta slugilor lui Tutankhamon, adică doamna asistentă:
– N-ai voie scutire! Trebuie să faci sport! Noi n-avem voie să dăm , du-te la specialist să-ţi dea scutire la sport!
Fata a mai văzut prostie în drumurile ei:
– Doamnă, neurochirurgul nu e secretară, să scrie scutiri. El stă în sala de operaţii, pe sălile spitalului, nu cu mâna pe pix…
– Nu contează, noi n-avem voie să-ţi dăm.
Fata pleacă până la urmă, şi-mi spune toată tărăşenia la telefon.
Mai târziu reuşesc să o prind pe babă la telefon:
– Doamnă, spuneţi cinstit, n-aţi ştiut să-i scrieţi boala pe scutire, aşa-i ? De ce n-aţi întrebat fata, că vă spunea pe litere!
– Cum, doamnă, să nu ştiu?!? Ce vorbă-i asta?! Nu, da’ n-avem voie să dăm noi, ăştia de familie, aşa e legea, specialistul dă.
– Aveţi scrisoare medicală din 6 în 6 luni în fişă, de ce trebuie să merg la specialist? Credeţi că i-a trecut azi-noapte?? Aşa ştiţi dumneavoastră că trece ?? (“de la şcoala aia pe care-aţi făcut-o acum 3,000 de ani “– dar pe-asta nu i-am mai spus-o)
Bate în retragere:
– Nu, doamnă, veniţi când vreţi şi vă dă doamna doctor imediat. Intraţi direct înăuntru, nu vă mai programaţi!
Are altă profesoară de sport. Va merge la oră cu un text din lege tipărit la ea, text care spune în art.14 că cei scutiti medical de la orele sau lectiile de educatie fizica si sport, au obligatia de a fi prezenti la acestea in tinuta vestimentara pe care o doresc, avand incaltaminte adecvata lectiilor desfasurate in sala.
Asta aşa… ca să înveţe şi profa asta că un elev scutit medical nu are obligaţia să se echipeze în trening.
L.E. Lista bolilor scutite de la sport o găsiţi aici
Noa, hai că aici sunt în domeniul meu, deci mă bag.
Nu toți copiii care nu îndeplinesc condițiile cerute de proful de sport trebuie scutiți de sport, ci doar de eforturi fizice peste posibilitățile lor. (Precizez că aici nu e vorba de fiica ta, a cărei situație o știu din postări.) Decizia asta o poate lua însă doar medicul sportiv, nu cel de familie. Cel de familie îi dă o adeverință în care specifică ce boală are copilul și că aceasta îi va folosi la orele de educație fizică. Decizia, repet, e a medicului de medicină sportivă, care are pregătirea necesară, nu a celui de familie. E la fel ca și în cazurile când se angajează cineva. Medicul de familie specifică în adeverință doar ce boli are și ce tratament necesită. Concluzia, că e apt, apt condiționat sau inapt pentru o anumită meserie, o pune doar medicul de medicina muncii. E vorba aici de competențele pe care le are fiecare și, de ce nu, de răspundere pentru actul medical.
———————————————-
Apropos de scutirile astea de sport…
Am avut o fetișcană care mi-a adus hârtie de la cardiolog cum că ar avea ceva la inimă care contraindică efortul fizic. Bazându-mă pe ea, evident că i-am dat adeverința cerută și a tras chiulul timp de patru ani de la orele respective. Doar că, după absolvirea liceului, vine la mine și-mi cere adeverință că e sănătoasă și aptă pentru efort fizic fiindcă voia să dea admitere la Academia de poliție. Îți dai seama că nu am putut să-i dau așa ceva pentru că în fișa medicală era consemnat că e cardiacă. Bun, că după aia și-a căutat alt medic de familie, mai elastic și permisiv probabil, e altceva.
Și mai e o chestie pe care am observat-o: orele de sport nu le fac, că-s scutite, dar în sălile de fitness n-ai loc de ele; trag de fiare ca și culturiștii și aleargă pe badă kilometri întregi.
Pas de la mai înțelege!
Mel, art.11 din capitolul III din metodologie zice că:
“Scutirile medicale de la orele/lecţiile de educaţie fizică şi sport se eliberează de către medicul unităţii de învăţământ, iar în lipsa acestuia de către medicul de familie al elevului şi se consemnează pe adeverinţa medicală, al cărei formular tipizat este aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii. ”
Există o listă de boli scutibile parţial sau anual, listă de care nu dau acum repede.
Uite ce scrie acum pe adev: suferă de… / inapt pt efectuarea orelor …”
Medicul de familie dă doar adeverințe din care să reiasă starea de sănătate a copilului, nu stabilește dacă e sau nu apt pentru activități sportive.
Citește aici, te rog:
http://medic-de-familie.blogspot.ro/2009/05/mit-adeverinte-pentru-sport-bacalaureat.html
Crede-mă că știu, că asta mi-e meseria. 🙂
Metodologia asta e făcută cu picioarele și în lipsa cunoașterii legilor sanitare. Una e ce vor sau cred ei și alta e ce avem noi voie să facem.
Să ştii că se bat vap în cap,
dar îţi citam din
Metodologia organizării şi desfăşurării activităţilor de educaţie fizică şi sport în învăţământul preuniversitar din 06.03.2012
care e mai nouă decât Ordinul nr. 653/2001 privind asistenţa medicală a preşcolarilor, elevilor şi studenţilor
😛
:))
La scutiri nu ma bag, pentru ca a spus Mel tot ce era de spus, dar treaba cu echipamentul la o ora la care copilul oricum nu face nimic mi s-a parut si mie aberanta mereu.
Consider că INAPT înseamnă că nu are voie să facă efort fizic. Dacă nu are voie, e aberant să-l pui să facă efort 5-10 minute înainte şi după oră cu îmbrăcatul în echipament.
La catastif spune că încălţămintea trebuie să fie adecvată. Aici e ok, n-o să stea în bocanci plini de noroi în sala de sport.
Şi eu am fost scutită medical. Şi stăteam în sala de sport, fără să fiu schimbată în trening sau chilot de sport, pentru că mi-ar fi fost probabil frig, fără să fac mişcare – în plus ar fi fost aberant. Nostim a fost când, într-un an, profu mi-a încheiat media cu 10 la educaţie fizică. Colegii mei au observat primii şi pe drept cuvânt au sărit cu gura, ei chinuindu-se mult şi bine să facă sport şi cu note mici. Când am vrut să îndrept situaţia şi m-am dus la cancelarie, tov. profesor mi-a spus că a crezut că eu fac gimnastică medicală la policlinică şi de aia mi-a dat 10 :)) . Cât despre sport – eu zic că probele pe care trebuie să le dea un copil sunt prea grele. Este indicat să faci sport, este sănătos, dar nu-i corect să depunctezi elevii pentru sport. Pe de altă parte, trebuie ca unii elevi, talentaţi la sport să aibă note diferenţiate – deci nicicum nu-i bine.
Iar scutirea ne-o dădea medicul “de familie” (de care aparţineam) tot pe baza unei scrisori medicale.
Da, nu ştiu cum să se noteze. Sunt şi elevi care au recomandarea să facă sport “dozat şi moderat”. Dacă atâta poate copilul ăla, e normal să-i dai notă mai mică?
Logic ar fi sa nu fie evaluat dupa aceleasi criterii cu unul “normal”… Dar eu incep sa ma indoiesc serios ca profesorii de sport au IQ cu mult mai sus de genunchiul broastei… Vorbeste si frustrarea din mine, pentru ca la orele de sport intotdeauna am fost exclusa cam din toate activitatile pentru ca eram prea firava, iar la nota intotdeauna aveam de suferit [evident notele de la sport imi stricau media. Nu cred ca sportul [daca nu-i vb despre o scoala de profil, liceu sportiv etc) ar trebui sa fie notat. Ar trebui sa fie sport, miscare, relaxare, combaterea sedentarismului si atat (bag si muzica, si desenul, in oala asta a cursurilor care cer si ceva aptitudini). Nu cum ni s-a intamplat noua: aveam vreo doi atleti, doi fotbalisti, un rugbist, si evident aia puteau mai mult decat restul, iar “restul” erau evaluati dupa rezultatele sportivilor.
Da, am urat din tot sufletul meu schimbatul la gramada, in toaleta, sau pe holurile scolii…
In cele din urma, am obtinut o scutire de sport, si, din fericire, in liceu am dat peste un profesor ca nu m-a obligat sa ma schimb in echipament, si care chiar a incercat sa ma implice si pe mine in ceva activitati sportive. Tarziu, totusi… Oricum, mi se pare o idee foarte buna sa trimiti fata la scoala cu hartia cu legea. Cred ca este cel mai bun argument si-i reteaza profesoarei posibilitatea de-a ii face copilei sicane ulterior.
Ah, câtă dreptate ai! Dacă mişcarea s-ar face necondiţionată de note, cu siguranţă toată lumea ar fi veselă şi mulţumită. Competiţii, echipe, dansuri – parcă altfel îţi vine să te schimbi în grămada mizerabilă din vestiare.
Ceva despre IQ sau caracter: luati bucata copil cu 75% pierdere de auz care in toti cei 4 ani de secundara(5-8) a avut media 5 la muzica.
trist.
Întreb şi eu, că nu ştiu: are voie să stea într-un mediu normal cu 75% auz?
Greu de tot. Pana la urma s-a gasit medic care sa dea adeverinta de apt pentru scoala normala. Mai exista si notiunea de auz social pe care il are. Nu stiu sa explic ce inseamna dar am inteles ca este vorba de frecventele vocii umane, pe care, daca le auzi destul de bine, poti avea o viata sociala normala (sau aproape normala). Procentul este de fapt o medie si este greu de cuantificat pierderea de auz. Conteaza ce frecvente auzi si pe care nu.
Mi se pare fără noimă. Cum poţi să judeci în felul ăsta. La noi, profesorul de muzică, pe cei care erau afoni (că n-am avut un caz deosebit de grav, ca cel prezentat), nu-i punea să cânte – le dădea extemporale din teorie. Toată lumea era mulţumită. De învăţat puteai să înveţi şi fără să ai voce sau auz muzical. Mie mi-a plăcut să cânt şi am fost în toate corurile posibile cât am fost la scoală. Dar nu mi se părea corect ca cei fără acest talent să fie depunctaţi. Oricum noi, pentru activitatea la cor primeam în plus note de 10.
Mare mândrie, corul ăsta. Dacă mai veneam şi cu un premiu în şcoală, nu ne mai încăpeam în trese :))
Pe vremea tineretii mele, mult inainte de Hristos evident, ma dispera, pe langa ora de sport in sine, schimbatul care presupunea sa imi dau jos cele 500 de haine, ca era un frig in scoala de ma duceam la ore ca varza cu cat mai multe foi, sa stau 2 minute practic dezbracata in vestiar pana trageam treningul pe mine si mai ales sa repet treaba asta dupa ora cand mai curgeau si apele dupa mine ca de pe puiul al rotisor.
PS Mai e cazul sa spun ca nu am apucat sa mananac pana la ora asta si de aia am numai metafore bucatarelnice?
boo 😀
mereu am facut sport… chiar daca nu l-am facut dupa programa. chiar nu se pun orele interminabile de sticlism-viteza? sau cele de halbere? dar de coniac-canoe n-a mai
bautauzit nimeni de la Ivan Patzaikin incoa’ ?sa lasam copiii sa faca sport… orice sport… chiar daca nu il aprobam acum (o vom face oricum mai tarziu).
daca un profesor vrea sa impuna un anumit sport, impuneti-i cateva vizite la restaurant PLUS proctolog… va intelege ce sa aleaga 😀
P.S. nu ma luati in serios… am baut si sunt sincer… da’ o sa-mi revin 😀
Drace, numai vicioşi vin pe blogul ăsta! :)))
Probabil că eşti deja campion la aceste sporturi, dacă ai început-o aşa devreme :)) Eu sunt pentru orice sport care se face din plăcere 🙂
Îmi pare rău că fiica ta are probleme de sănătate, dar nu înţeleg la ce
trebuie să asiste la ceea ce se face la o materie la care nu primeşte note.
În ceea ce priveşte exigenţa la orele de sport, ai perfectă dreptate.
În primii doi ani de facultate, aveam materia asta, educaţie fizică. Cu titlul de
profesoară era o tipă care terminase IEFS-ul de un an şi ne punea note
conform testelor de la IEFS! Îţi dai seama că toţi aveam note mici. Chiar şi eu,
care făcusem nişte sporturi de performanţă până cu un an, doi în urmă, abia
aveam media 6 la sport!
Cu 6 erai tare! Cel putin la Politehnica… Nu stiu cum era pe la UniBuc (sic!), dar nu cred ca era mare diferenta (pana acum 15 ani). 😛
Singura mea corigenţă a fost la sport, în clasa a XII-a. Mi-am spus punctul de vedere cu privire la sistemul de notare 😀 😀 😀
N-ai avut răbdare să-ţi faci blog şi să scrii despre el? :))
Am luat-o din pripă, google s-a născut mai târziu 😀
Daca la celelalte obiecte de invatamant elevii sunt evaluati diferentiat in functie de competentele pe care le au cred ca este normal si echitabil ca elevii cu aptitudini pt.sport,muzica,desen sa fie apreciati pentru ce sunt capabili sa faca. Nu vi se pare ca altfel ar fi discriminatoriu modul de apreciere pt elevii cu aptitudini sportive,muzicale etc…si fara aptitudini pentru matematica sau chimie de exemplu?
Mi-aduc aminte de o colega. Eleva de 10, studioasa si corecta. Era clei pap de lipici la muzica (afona precum lingura cnd vrei sa o folosesti pe post diapazon) si la sport. singurele note care ii scadeau media generala erau muzica si sportul. Hai ca la muzica aia intelegea si o lasa de 7-8 daca stia sa citeasca pe note o melodie dar la sport frateeeee era unaaaa bucata huiduma de profa de am urat-o din cauza colegei mele. Eu n-aveam probleme ca eram precum elasticul si chiar faceam un pic de volei si baschet dar ciolega mea sarmana era vai de steluta ei norocoasa. Mai inchipuiti-va saritura la groapa de nisip: cineva care alearga o portiune de teren si apoi de la o linie alba isi ia avant sa sara in groapa cu nisip pe o lungime cat mai mare. Ei fatuca asta alerga (ca sa nu mai spun ca alerga aruncandu-si picioarele lateral – ca n-am vazut in viata mea asemenea stil- dar asta era ea ca se nascuse cu forcepsul si a avut dizlocat bazinul) si alerga si alerga si cand ajungea la banda alba se oprea…..bai da se oprea de parca ii bagai picioarele in asfalt. Nu putea sa-si ia avant si pace. Deci a facut saraca incercari dupa ore in timp ce ne jucam, duminica seara cu tac-su (medic). Si n-a reusit niciodata. si a venit ziua cu pricina de test si saraca avea niste emotii de ziceai ca da vre-un examen de stat ceva nu ca era a 7-a. Bai si s-a oprit la linia alba ca magarul cand nu mai vrea, picioare de lemn bai…noi colegii eram cu gura picata pana la genunchi….i-a dat 4. Bai 4…. am murit cu totii….a venit diriga noastra de franceza si s-a razboit cu aia, a venit si aia de istorei si de mate. Mai aveau putin sa o bata profele celelalte pentru nota asta la sport. In final tac-su a scos-o de la sport pana in calsa 8-a inclusiv. A zis: eu sunt medic si sunt pentru sport dar nus uport aberatiile si mai ales sa-mi imping propriul copil care stiu ca e bolnav sa o ia razna cu fricile.
Erau şi pe vremuri copii cu probleme, acum sunt şi mai mulţi.
Chestia asta cu sportul ar trebui împărţită … uite cum e opţionalul acum: fi-mea alege mate, alţii aleg sport. Li se dă note la materia pe care au ales-o şi e just. Dar să-i bage pe toţi la nişte norme… e cam greu.
Pe de altă parte sunt şi performerii, care nici ăia n-au ce căuta cu restul lumii…
Asta-mi aminteşte că şi eu făceam cu plăcere cât sport puteam (schi, patinaj, ciclism). Mişcarea în limite moderate este sănătoasă, dar oboseala peste măsură este dăunătoare. În plus nu am înţeles la ce mi-ar fi trebuit să ştiu să urc pe sfoară şi să sar capra. Înainte să am scutire am făcut şi eu sport, am încercat să sar şi capra, dar n-a ieşit bine, aproape mi-am rupt mâna şi m-am şi lovit rău. Aşa că am rămas cu plimbările şi cu ieşirie în natură cu familia. Acum la Ciuc, din câte am înţeles, sunt obligatorii orele de înot, patinaj de la clasa 1-a sau a 2-a. Poate aşa se descoperă viitorii patinatori sau hocheişti, dar în acelaşi timp învaţa copii să practice sporturi utilie.
Descopar din ce in ce mai multe asemanari intre noi! Fi-mea cea mare are o problema la inima pe care am descoperit-o abia recent, desi o are din nastere. Tot timpul i se facea rau la ora de sport, mai sa lesine. Eu credeam ca e din cauza anemiei, pe care nu reuseam nici cum sa o tratam si nu stiam de ce, ca n-are conditie fizica (calculatorul fiind incriminat, bineinteles) s.a.m.d. Ca sa aflu de fapt ca ea putea oricind sa faca un infarct sau un embolism in timpul unui efort! Asa ca am scutit-o, dar sa vezi ce lupta de clasa am dus cu profa de sport, care o considera pe fetita mea o lenesa si o rizgiiata, ca doar o rizgiiata cade pe jos in timpul probei de rezistenta! Si pe mine ma trata ca pe o mama supraprotectoare care i-a facut rost fetei de o adeverinta pe pile, ca doar lucram in domeniu! In fine, odata ajunsi in Anglia, am discutat din start problema asta cu profesoara de la scoala britanica, iar aia fara ezitare, fara sa-i arat nici un document medical,nimic, a zis ca nici nu se pune problema sa faca fata sport daca exista suspiciunea ca i s-ar putea intimpla ceva! Ba chiar scoala, pe banii ei, imi traduce si trimite documentele medicale ale fetei la o comisie de evaluare medicala, care va decide daca fata poate merge la o scoala obisnuita pina cind va suferi interventia chirurgicala ce-i va “repara” inima, sau va trebui sa mearga intre timp la o scoala speciala unde sa fie in permanenta supravegheata de medic! Si asta in conditiile in care astia sint satui pina in git de emigranti, mai ales romani, dupa ce gipsanii nostrii au exfoliat de bani guvernul britanic, aplicind fraudulos pentru toate benefits-urile posibile! Dar aici nimeni nu se joaca cu sanatatea unui copil.
Exact de aceeasi problema m am lovit si eu . Am o profesoara de sport care da note 4 . In CLASA A 10 si a 11 mi a stricat media generala din cauza notelor de 4 si 6 pe care mi le a pus. Nu mai zic ca m am chinuit sa dau proba la capra si mi am invinetit picioarele (partea cea mai proasta era ca dragii mei colegi scutiti la sport stau pe margine si rad in hohote de mine . Ma simt ca ultimul om batjocorit , iar profesoara de sport nu le zice nimic lor. Imi vine sa intru in pamant) . Anul acesta tare mi e frica .Ma voi lovi de aceeasi situatie . Probele sunt anapoda .Ar fii mai bine sa facem exercitii care sa ne lucreze musculatura , sa simtim cu adevarat ca facem educatie fizica decat sa ne dam peste cap , sa facem tumbe si sa trebuiasca sa sarim capraaaaaa.