Ştie că nu-mi convine să meargă la vărul ăsta al lui, din mai multe motive. E adevărat că nu ne alegem familiile în care ne naştem, numele pe care ni le punem, religiile sau sexul cu care ne naştem, dar putem alege să mergem sau să nu mergem la un văr care e şi (… ) şi ( … ) adică nu-i bun de dat 2 bani pe el, nu-i aşa? Măcar atâta lucru e bine să putem alege.
Ştiu că vine ziua vărului, ştiu că ţine la familie indiferent cât sunt de ingraţi unii dintre membri ei şi cu toate astea îl văd cum face tumbe:
– Auzi, iubita? Hai că merg eu să duc gunoiul. Auzi, dar dacă tot cobor jos… pâine avem?
După ce că mă irită circul ăsta, hop-aşa şi pe nepusă masă mă întreabă mai pe seară:
– Ai idee cât de mult te iubesc?
Dacă mă întreba acum 18 ani îi spuneam că nu ştiu şi mă încânta faptul că mă iubeşte şi îmi arată şi cât, dar acum ştiu că scoate vorbele de la naftalină ca să nu sar clanţă ca o oaşcă nebună cu gura pe el. Bărbaţii ăştia!…
Şi vine ziua vărului şi pleacă sorbindu-mă galeş din priviri, făcându-şi parcă asigurare la un loc călduţ alături de mine mai spre după miezul nopţii:
– Vin repede. Îi zic „La mulţi ani!” şi vin acasă. Nu lăsa fata să mănânce toate brioşele, că vin repede.
Bineînţeles că pe parcursul serii mănânc toate brioşele împreună cu fata pentru că suntem iar la dietă şi mai ales pentru că sunt convinsă că ştie că aşa voi face. Oricum la ora la care vine e prea puţin probabil să-şi mai dorească brioşe.
E trecut de miezul nopţii şi simt cum trage pe el un colţ de pilotă fără să scoată un sunet. Dau drumul câte puţin din pilota strânsă ghem sub mine.
Nu pot să-i refuz dreptul la încălzire.
Deci, dragilor… Poate fi vărul , poate fi… altceva, altcineva, un motiv pentru care vă scoate din pepeni. Pe voi de ce vă enervează ai voştri?
motive mai mici sau mai mari? de care vrei? =)))
nu şiu, varsă tot !
as putea sa-mi fac un blog specializat, pe tema? :))))
Hai, mă, ce? N-ai loc la mine?
Poate sunt prea mari motivele… Sau prea multe… Sau ambele variante >:)
eu stiu, sa nu fac foiletoane :))
Dacă vărul ăsta e motiv ca Mixu să fie drăgălaș, să ducă gunoiul și să facă cumpărăturile de ce nu îți dorești să aibe 365 de veri ?
😀
are.
dar la ăilalţi n-am nimic de comentat :))
:)) :)) :))
El de ai tai ce zice??? Ca poate trebuie privita problema din toate unghiurile 😀
Eu nu merg la ziua cuiva doar pentru că mi-e neam! 😛
Am răspuns din unghiul corect ? 😀
Se poate și mai rău, Mixule. Să te ia cu el de pildă. 😀
O, nu! Să se chinuie singur!
“Nu pot să-i refuz dreptul la încălzire.”
Cand s-a dat legea asta, sa-i cumpar consoartei Monitoru’ Ofici(n)al?…
Ah, stai putin… despre ce fel de incalzire vorbim aici? >:)
Ştii? Unii dintre noi suntem miloşi cu jumătăţile 😀
Eu folosesc pedeapsa suprema: silentio stampa! Nimic nu-l oftica mai tare decat sa vorbesc intr-o tacere apasatoare vreo trei zile! E drept ca in a doua zi pe la pranz deja e la apogeul torturii, restul e exagerare inutila. 🙂 Dar drept e si ca n-am mai folosit cam demult metoda, cred ca am imbatranit si am devenit mai concilianta. Daca mai imbatranesc putin o sa fiu si surda si amnezica asa ca n-o sa mai am motiv sa-l pedepsesc ca n-o sa mai stiu de ce. 🙂
Aaaa, bună metoda, aş folosi-o şi eu dacă nu m-ar buşi râsul :))
de ai mei nu prea am ce sa zic,dar de ai lui…..ma abtin!!!prea multa informatie si este posibil sa se blocheze blogul :))
of, ce mă enervaţi când nu încercaţi să-mi blocaţi blogul cu prea multă informaţie!
Motive se găsesc mereu: unele-s nimicuri, altele-s pietroaie de ocară :))
De unele rude îmi e dor, dar parcă le şade mai bine în cutiuţa cu “doruri” decât pe capul meu
Uhhh, eu rabufnisem, dar vad ca nu s-a postat polologhia! Ghinion, mi-au trecut si nervii, nu indraznesc sa ma ambalez iar ! 😀