Îşi ducea băiatul la grădiniţă împreună cu Rick, căţelul bătrânel de talie mică. Băiatul ar fi făcut orice să amâne momentul de rămas bun, zilnic i se strângea inima în pragul grădiniţei şi plângea de parcă pleca militar pe front. De data asta şi-a găsit motiv de întârziere faptul că vrea pateuri. S-a uitat rugător în ochii mamei pentru impresie artistică:
– Mi-e poftă, maaaaaami!
Mama a acceptat oftând pentru că, normal, acasă n-a vrut să mănânce, a stat îmbufnat şi somnoros! A scos deci banii dintr-un dumicat de geantă de casnică şi i-a cumpărat o merdenea. Au pornit mai departe.
Băiatul n-a mâncat nici jumătate şi s-a săturat. Deh! Stomăcelul mic!… I-a înmânat mamei restul de merdenea, iar mama a căutat un coş de gunoi pe toată lungimea trotuarului, pentru a scăpa de restul de foietaj.
Or că de la mirosul de merdenea, or că îi venise acum ora, pe căţel l-au apucat nevoile fix în mijlocul trotuarului. Oripilată şi ruşinată în acelaşi timp de gestul lui, mămica a scos rapid un şerveţel şi a înşfăcat producţia de toxine a căţelului.
Iată dragii mei o scenă de toată frumuseţea: o mămică ducând o jumătate de merdenea într-o mână şi un căcăţel câinesc în cealaltă mână. Bineînţeles, amândouă sunt bine învelite în şerveţele. Dacă vreţi să vă imaginaţi care dintre ele este mai cald, simţiţi-vă liberi s-o faceţi.
Vântul frunzărea şerveţelele înmiresmate, dar nici gând să-i taie calea vreun coş de gunoi salvator.
“Concluzia”: băiatul a uitat să plângă tot încercând să ţină pasul cu mămica încruntată.
dar foarte mult bun simt in gesturile mamei. Bravo ei si la cat mai multi ca ea! Felicitari Doamna.
Hai, măăăă!… Bunul simţ trebuie să fie ceva normal, nu bun de felicitat. Cred.
Asa credeam si eu dar m-am cam sucit: chiar daca este normal, gestul trebuie felicitat fiindca cei cu bun simt sunt periculos de rari si duc o lupta de supravietuire/rezistenta. Trebuie incurajati. Cand o ajunge meritocratia “la putere” o sa fie ridicol sa saluti un astfel de gest. Dar pana atunci mai e cale lunga.
Eu n-am putut s-o felicit. Aveam maţele grupate ameninţător spre gură, da-n rest, da, jos pălăria doamnei!
Aşa-i de multe ori, cauţi un coş de gunoi
pe o stradă întreagă şi nu dai de niciunul.
Cel mai dureros e pentru fumatori. Tragi dintr-o tigara in timp ce te plimbi, ca na, e plictisitor doar sa mergi. Si atunci cand ti-a ajuns scanteia la filtru, vrei sa scapi de ea. Si te apuci nene sa bagi sprinturi tinand intre degete chistocul aprins si iti fug ochii in cap ca potarnichile dupa un cos. Alergi cu tigara aia ca Usain Bolt cu flacara olimpica, pana iti ia mana foc.
E nasol şi cînd găseşti totuşi un coş de gunoi şi stingi chiştocul pe marginea aia. De două ori şi-a risipit Mixu talentele de pompier îmreună cu apa de hidratare ca să stingă urmele flăcărilor mocnite ce se iscau în urma mea.
Ce gest frumos! dar ma gandesc ca poate vroia mama sa termine merdeneaua si incurca servetelele :)))
Bleah! Ăsta ar fi gestul frumos ? 😀
constat ca mai exista lume cu bun simt. da mixy, in mod normal nu trebuie felicitat. dar eu plang de ceva vreme ca nu am avut curaj sa-i spun nimic unei “doamne” cu catelul care s-a rahatit in mijlocul trotuarului si a trecut nonsalanta mai departe. si era si fara copil de dus la gradinita… si fara foetaj in mana… doar ea si cainele (ca sa nu spun javra si catelul) :))) problema ar fi fost daca ar fi uitat ce are in mana si ar mai fi vrut copilul sa manance :)))
Într-o vreme îmi era şi mie ruşine. Acum nu-mi mai e decât dacă persoana mă depăşeşte cu vreo 50 kg ca_cantitate de ţesut adipos 😀
:))) Si daca il apuca foamea iar pe pitic si mama incurca servetelele????
Mai scoate un şerveţel şi-l şterge.
tare :)) clar ai o defectiune =)))
😛 sistemul e de vină
Pe motivul asta multi arunca pe jos si asa aia putini care nu o fac merita felicitati. Am ajuns si cu gunoiul acasa uneori si nu astept felcitari 😛
Mi se pare de bun simţ să nu le aştepţi, dar sper că le accepţi, nu-i aşa? Felicitări! 🙂
aici e ceva normal.m-am obisnuit.la cosurile de gunoi sunt pungi speciale pentru “rahatei de catei” au culoarea roz. eu una mai bine nu imi iau catel decat sa strang dupa.
Ce culoare … de viaţă au pus pe pungile căcăcioase.
Teorema strazii: cosul nu e niciodata unde si cand trebuie!
🙂 true!
ii bun totusi ca mama nu s-o decis sa termine merdeneaua si sa greseasca servetelu’ :))
e bine să vezi jumătatea plină a
şerveţeluluipaharului 😀