Nu că vreau să mă dau mare, dar mă dau, îmi permit pentru că-i blogul meu: sunt eficientă.
Din cauza lipsei de timp, dar şi din cauza faptului că vreau să-mi fac timp pentru hobby-uri – am mai multe – îmi place ca atunci când pornesc să rezolv treburi să le organizez în aşa fel încât să termin eficient, într-un timp cât mai scurt.
Zis şi făcut şi azi dimineaţă. Mi-am luat toate hârtiile de dus pe la instituţii, câteva pixuri că te lasă pixu’ când ţi-e lumea mai dragă sau are cineva nevoie să îl împrumuţi şi te simţi prost să nu ajuţi, mi-am luat urinele pe căprării (punguţa 1 cu urina mea, punguţa 2 cu urina fetii … ) şi după ce-am umplut geanta de porcării şi pipilici, mi-am luat cheile de sub căţelul de pe suportul de la Andreia, mi-am tras pantofii cu toc jos şi gps imaginar şi am purces la drum.
Îmi aranjasem traseul şi îmi propusesem să termin în 2 ore tot.
N-am luat în calcul frigul. M-a izbit din plin răcoarea dimineţii, astfel că mai mult am alergat decât să merg şi când am terminat şi ultima treabă, mi-am privit ceasul şi pur şi simplu nu-mi mai încăpeam în piele de mândrie. Eram atât de bucuroasă încât aproape că-mi venea să mă iau în braţe şi chiar mă luam, pentru că mă şi încălzeam cu ocazia asta.
Vă zic, mergeam pe drum cu nasul uşor ridicat în vânt. Doamne, ce tare sunt! Ce grozavă sunt! Întotdeauna îmi propun limite intangibile şi de obicei le depăşesc !
Şi-uite-aşa îmi flutura mie mintea, de zici că mă măritam cu propria-mi faină persoană. Măi, mi-eram atât de dragă, încât m-aş fi luat acasă ca pe o a doua persoană! Ce să mai! N-am cuvinte să vă spun cât îmi eram de dragă!
Şi am traversat.
După ce am traversat, m-am întors 360 de grade în loc privind clădirile care străjuiau intersecţia.
Am mai făcut o pirueeeeetăăăă… am citit numele străăăzilooor…
Oooo, da! Mă rătăcisem.
Şi am mai pierdut o oră încercând să merg pe urmele paşilor mei.
A fost prima dată în viaţa mea când m-am rătăcit, dar e adevărat că a fost şi prima dată când am fost mândră de mine. Exagerat de mândră.
Aşadar… să vă dau nişte lecţii de eficienţă sau vă descurcaţi?
😀
draga, tu macar esti eficienta, si povestea n-a fost nici creepy :))
hai sa te bag in sperieti: o data m-am invartit in jurul Patriarhiei aproape o ora, nu reuseam sa gasesc drumul care coboara in Unirii. nu glumesc, nu-l vedeam! si ca sa fie totul extrem de ciudat, in clipa in care mi-am pierdut rabdarea si am injurat in gand, mi-a pleznit inelul de argint pe mana, si mi s-au infipt marginile in carne, apoi am vazut ca stateam chiar in capul aleii care coboara spre Unirii. m-am cam speriat atunci.
=))) Era ziua ielelor probabil!
Păi voi n-aveţi nevoie de sfaturi, nene!…Vă descurcaţi admirabil.
blo: ” o data m-am invartit in jurul Patriarhiei aproape o ora…” Sex feminin, corect? 🙂
De la tine din nori se vede altfel 😛
corect! :))) da’ sa stii ca nu-i o regula. de obicei ma rataceam doar cand mergeam cu metroul
Nu a fost ratacire adevarata, altfel ne scriai din arestul Politiei/ caminul pt persoanele strazii/ etc.
N-am zis că m-am rătăcit cu mintea, ci fizic:P
Oare nu cumva ai vrut sa scrii “Sunt compleX eficientă?” 🙂
Aşa te-a ajutat cineva să revii cu picioarele pe pământ şi să te încadrezi în estima de timp iniţială 🙂 Să mai zici că nu este cineva acolo sus şi ne iubeşte :))
Aiurea, aproape am dublat timpul iniţial ! O, da, cineva ne iubeşte mult de tot şi ne ţine la respect :))
Eu n-am mai fost de aproape 20 de ani în Bucureşti. Nici înainte nu mă descurcam foarte bine şi n-am mers singură decât o dată, la un curs de biblioteconomie. Acum cred că m-aş pierde de tot în Bucureşti, poate de asta n-ajung. Deci tu, că te-ai rătăcit, pentru mine nu-i mare mirare. Eu am reuşit, în primul an când m-am mutat la Deva, să mă rătăcesc aici, vrând să scurtez pe o străduţă, care m-a dus la altă străduţă şi care străduţe n-aveau ieşire decât în sus – până la urmă am reuşit să văd un cartier de case în care de atunci n-am mai fost… şi apoi, am luat-o în jos sperând că de la un anumit punct o să-mi dau seama ce deal am urcat şi încotro duce valea :))
Eu nu prea ma ratacesc. De fapt, ca sa fiu sincera, cand sunt singura, aproape niciodata. Dar cand trebuie sa conduc pe cineva, ma ratacesc garantat! M-am invartit o data in jurul Parlamentului European 10 minute si nu reuseam sa-l gasesc. :))) Acuma nu te gandi ca e mititel…
:)) Uau! 10 minute în jurul Parlamentului?! Nu ştiu dacă aş reuşi, dar nu mai zic nimic: “never say never”, nu?
maica, nici eu nu as fi crezut despre mine… cred ca ma intimidez cand sunt cu altii. :)))
Mixy, dar in ce metropola iti desfasori activitatile? In Bucuresti nu merge nimeni 2 ore pe jos. Exista autobuze, metrou, biciclete, taxiuri. Daca vrei sa economisesti timp, de ce ai merge pe jos? Si in afara de asta, e imposibil sa te ratacesti. Chiar daca nu mai recunosti zona, in 5, 10 minute tot dai peste o gura de metrou sau o statie de autobuz, tramvai. Si gata, te-ai salvat 🙂
N-am mers 2 ore pe jos. M-am rătăcit când am scurtat drumul, printre străduţe d-astea mititele care au clădiri cu bulină.
Singura metodă de a economisi timp mi se pare metroul, ale cărui staţii nu-s de obicei în calea drumurilor mele, în rest autobuze, taxiuri – la prima oră a dimineţii – de multe ori mă întrec cu ele mergând pe jos.
Şi… nu îndrăznesc să merg cu bicicleta în capitală.
Când eram mică m-am rătăcit în faţa blocului :)) Ştiu că sună cum sună, dar am dat ture că nu-mi găseam blocul (mersesem vreo trei blocuri mai la dreapta). Am ajuns, nici nu ştiu cum în faţa blocului…dar pe alt drum. Aveam pipota în gât. Nici nu i-am povestit isprava mea maică-mi
Dacă-mi arată cineva drumul, nu-l rătăcesc niciodată. 😀
nu ma ratacesc niciodata.aaaa ba mint,o data eram cu masina de marfa in Mures.trebuia sa ne intoarcem acasa la Craiova si era o ceata incredibila si de parca nu era deajuns aveam si ceva nevoi fiziologice si am intrat intr-un peco,la o intersectie.dupa ce am plecat in loc sa merg spre Sibiu am luat-o spre Cluj.dupa vreo 30 de min de orbecaiala mi-am dat seama ca nu cunosc drumul (pe celalalt il faceam de 3 ori pe saptamana deci il stiam ca in palma) mama ei de ceata!!!!!noroc cu GSP-ul.desi nu prea auzeam ce zicea nenea de la gps ca al meu tipa mai tare ca el.(eeee l-am inteles saracul,ii luase politia permisul si nu putea sa conduca el)